E foarte puțin probabil că va reprezenta acel ”punct de cotitură” cerut de secretarul general al ONU, Antonio Guterres. S-ar putea să nu fie nici măcar un spectacol util celor aflaţi la putere ”pentru a minţi și a face greenwashing”, așa cum prevede Greta Thunberg. Aşa că riscul ca COP27 de la Sharm el-Sheik să aibă un impact redus în lupta împotriva schimbărilor climatice este cu siguranță mare. Pentru că, în afara faptului că lucrările conferințelor mondiale despre climă nu sunt niciodată simple, anul acesta lumea se mai confruntă şi cu invazia rusă a Ucrainei, plus tensiunile dintre Statele Unite și China. O situaţie complicată din care reiese cea mai toxică imagine geopolitică de la sfârșitul Războiului Rece, scrie ILSOLE24ORE, potrivit RADOR.
Războiul a creat noi rupturi și le-a adâncit pe cele existente. A exacerbat o criză energetică care a încetinit eforturile de ”decarbonizare” a sistemelor de producție și consum şi care a determinat Europa Pactului Verde și Germania Verzilor să redescopere cărbunele. China și India vor avea astfel noi argumente pentru a-și apăra dependența de cel mai murdar dintre combustibilii fosili. Administrația americană, care își accelerează și agenda climatică, îndeamnă producătorii de petrol și gaze să mărească extracția pentru a reduce prețurile. Președintele Joe Biden a promis că va pune capăt rapid erei combustibililor fosili, păcat doar că războiul din Ucraina a răsturnat prioritățile.
Citeşte şi: SUA: Ce trebuie ştiut despre ‘midterms’ – Black News
Complexiv, în anul 2021, țările G20 au cheltuit 693 de miliarde de dolari în sprijinul industriei combustibililor fosili, o sumă cu 16% mai mare față de cea cheltuită în 2020 și cea mai mare din 2014, potrivit unui raport BloombergNef. Și conform Agenției Internaționale pentru Energie, ponderea combustibililor fosili în mixul energetic global continuă să reprezinte 80% din total.
Acesta este contextul în care duminică, în Egipt, vor începe lucrările Cop27, pe scena căruia vor defila liderii a aproape 200 de state, cu viziuni uneori foarte îndepărtate asupra intensității și vitezei tranziției energetice, asupra responsabilităților istorice ale poluării și asupra celui/celei care trebuie să plătească factura transformării și pagubelor. Multe țări avansate (Europa în frunte), statele insulare din Pacific (asediate în fiecare zi de creșterea mărilor), organizații internaționale și activiști pentru climă care vor cere să se facă mai mult și mai repede. Şi multe țări emergente (India în frunte) care, pentru a reconcilia tranziția energetică și dezvoltarea, vor cere mai mult timp și mai multe finanțări.
Păcat doar că încălzirea globală nu poate oferi timp. Chiar dacă statele și-ar respectat promisiunile, iar temperaturile medii globale ar crește cu cel puțin 2,5 grade la sfârșitul secolului, timpul a exprirat, deoarece majoritatea țărilor au rămas în urmă, iar riscul este de o supraîncălzire de aproape 3 grade.
Știința (acum, aproape în unanimitate) și Acordul de la Paris din 2015 recomandă ca creşterea să nu depășească 1,5 ° și, în orice caz, să se mențină pe cât posibil sub 2 ° pentru a evita o înrăutățire drastică a condițiilor de viață de pe planetă. Organizația Națiunilor Unite avertizează permanent că, din cauza activităților umane, temperaturile medii au crescut deja cu 1,1 °. Pentru a limita încălzirea la 1,5 °, se preconizează că emisiile nete de dioxid de carbon vor scădea cu 43% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2010. Potrivit oamenilor de știință ai ONU, acestea se îndreaptă către o creștere de 10,6%.
China este de departe țara care produce cel mai mult: 33% din total în 2021, şi de una singură, depășește suma celor patru economii care o urmează: Statele Unite (12,6%), Uniunea Europeană (7,3%), India (7% ) și Rusia (5%).
Între timp, în fiecare an creşte numărul şi intensitatea dezastrelor naturale: incendii în Europa, sau în Statele Unite, uragane, sau inundații, precum cele care au lovit în septembrie Pakistanul şi care au ucis peste 1.700 de persoane, provocând pagube de aproximativ 40 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Mondiale.
Citeşte şi: Putin ŞTIE! Cablurile submarine sunt călcâiul lui Ahile al Occidentului – Black News
Pentru a atinge, până în 2050, neutralitatea climatică, sunt necesare investiții între 4 și 6 trilioane de dolari pe an. Agenția Internațională pentru Energie estimează că până acum am ajuns de-abia la 1.300 de miliarde și că până în 2030, suma va fi de peste 2 mii . O accelerare declanșată de războiul din Ucraina, care a determinat principalele economii să se concentreze pe surse regenerabile.
Poate cele mai delicate capitole ale summitului din Egipt vor fi cele privind ajutoarele pentru adaptare și despăgubirile pentru pagube, teme resimțite cel mai mult de țările emergente și cele care deranjează economiile avansate care ştiu că nu au conștiința curată. În 2009, s-au angajat să le ofere statelor vulnerabile 100 de miliarde de dolari pe an, până în 2020. Nu au reuşit.
