Găsirea unui compromis cu privire la problema controversată a plăcuțelor de înmatriculare ale mașinilor sârbilor din Kosovo a fost anunțată miercuri, cu puțin înainte de miezul nopții. Problemele sunt, însă, mai profunde și persistă.
”Habemus acord” a anunțat Josep Borrell bucuros, cu puțin înainte de miezul nopții de miercuri. El se referea la compromisul la care s-a ajuns – literalmente în ultimul moment – între Belgrad și Pristina în problema controversată a plăcuțelor de înmatriculare ale mașinilor din zona în care locuiesc sârbii kosovari, scrie OIKONOMIKOS TACHYDROMOS, potrivit RADOR.
Cele două părți au convenit asupra următoarelor aspecte: autoritățile sârbe nu vor mai elibera noi plăcuțe de înmatriculare pentru mașinile compatrioților lor rezidenți în Kosovo, iar Kosovo, la rândul său, va înceta orice urmărire penală împotriva celor care dețin deja astfel de plăcuțe (din anii ’90), numărul lor fiind estimat la aproximativ 10.000.
Rolul lui Borrell
Şeful serviciului diplomatic al UE a avut toate motivele să răsufle uşurat pentru că în acest fel a fost împiedicată o nouă escaladare a tensiunii şi un potenţial conflict. Un conflict care părea inevitabil la începutul săptămânii, după eșuarea întâlnirii avute la Bruxelles de liderii celor două țări, Aleksandar Vučić și Albin Kurti.
Citeşte şi: SUA şi Rusia dispun de modalităţi pentru a gestiona riscurile nucleare – Black News
Adevărul este că Borrell a fost criticat dur de utilizatorii rețelelor de socializare, care l-au acuzat de incompetență și părtinire. Aceștia i-au atras atenția că fără ajutorul SUA nu ar fi reușit nimic.
Esențial este însă că ce a fost mai rău a fost amânat. Cu toate acestea, problema continuă să existe în această zonă sensibilă a Europei, deoarece partea de nord a Kosovo, unde trăiește minoritatea sârbă, arată literalmente ca un butoi de pulbere. În ceea ce privește plăcuțele, este clar că ele au fost doar un pretext.
Cauza trebuie căutată în ura predominantă între sârbi și kosovari și ruptura care îi separă și care a devenit tot mai profundă, fiind marcată de sângele vărsat în timpul destrămării violente a Iugoslaviei și a războiului din 1998-99. Acesta este și motivul pentru care Belgradul nu a recunoscut niciodată independența declarată de Pristina în 2008, așa încât drumul ambelor state către UE rămâne închis.
Planul franco-german
Ar putea fi tăiat acest nod gordian fără un nou ciclu de violență? UE vrea să creadă că se poate și se bazează mult pe planul elaborat de Berlin și Paris, în legătură cu care au fost făcute publice mai multe date în urmă cu câteva săptămâni – plan pe care Washingtonul pare să îl susțină în linii mari.
Potrivit acestui plan, înainte de orice acțiune oficială cu privire la recunoașterea reciprocă, trebuie să existe măsuri de construire a încrederii, a relațiilor de bună vecinătate, de cooperare în problemele de zi cu zi și de dezvoltare treptată a relațiilor economice. Respectarea reciprocă a frontierelor și a integrității teritoriale reprezintă, de asemenea, o condiție prealabilă.
Dacă vor fi îndeplinite cele de mai sus, atunci se estimează că vor putea fi discutați pașii următorii. Pentru acești pași, de fapt, se caută căi astfel încât niciuna dintre părți să nu fie percepută ca fiind învinsă sau că ar fi cedat dincolo de liniile roșii pe care le-a stabilit.
Legitimitate, fără recunoaștere
De exemplu, potrivit unui scenariu, Kosovo ar putea fi admis în cadrul Națiunilor Unite fără ca Serbia să-l recunoască în mod oficial. Pentru aceasta ar fi suficientă înlăturarea vetoului impus de Rusia și China, se pare la cererea Belgradului, care le „răsplătește” continuând să dezvolte relațiile cu acestea la toate nivelurile.
Citeşte şi: Kazahstanul vrea să naţionalizeze întreprinderile energetice aflate în dificultate
În schimb, UE ar putea crește fondurile pe care le acordă Serbiei, deschizând treptat calea spre aderare pentru aceasta. În paralel, desigur, și cu Kosovo și cu speranța că în acest proces cele două părți vor ajunge „în mod natural” la o normalizare a relațiilor lor, iar societățile din cele două țări se vor convinge treptat că aceasta este calea de preferat.
„Durerea de cap” a UE
Această problemă privește direct cele cinci state membre ale UE care încă nu recunosc Kosovo: Spania, România, Slovacia, Grecia și Cipru – întrucât se tem că acest lucru ar putea reprezenta un „precedent” pentru probleme similare… cu care se confruntă pe teritoriul lor.
Cu toate acestea, chiar și după compromisul referitor la plăcuțele de înmatriculare, optimismul pentru o soluție finală și durabilă este extrem de scăzut. Printre altele, pentru că Balcanii sunt încă un Turn Babel, iar perioada prin care trecem pare să favorizeze nu convergențele, ci conflictele.
