Tentativa lui de a dejuca numirea lui Ben Wallace drept secretar general pare a fi încă o răzbunare pentru Brexit.
N-au trecut decât câțiva ani de când președintele francez Emmanuel Macron declara că NATO ar fi în „moarte cerebrală”. Ceva mai recent el s-a concentrat pe proiectul său favorit, Comunitatea Politică Europeană – și efectiv s-a rupt de SUA prin gesturile lui de amiciție față de Beijing. Însă acum, când funcția de secretar general al NATO a fost scoasă la bătaie, Macron pare să fi decis că are dreptul ca el să fie cel care face jocurile în alianță. El caută să dejoace numirea în fruntea NATO a secretarului britanic al apărării, Ben Wallace, scrie THE TELEGRAPH, potrivit RADOR.
Această interferență nu numai că pute a răzbunare meschină pentru Brexit, dar pare și o idee deosebit de proastă, dată fiind experiența Europei după pornirea dezgustătorului război al lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei. În calitate de putere independentă, Londra a preluat activ inițiativa în timpul crizei și a mobilizat Occidentul pentru a se opune agresiunii ruse. Europa a fost pusă mult prea des în situația de a reacționa la inițiativele altora, în vreme ce fermitatea i-a lipsit inițial lui Macron. Și nu e vreo situație nouă. Regatul Unit e de multă vreme al doilea mare contributor la NATO după SUA. În ciuda tuturor reducerilor de cheltuieli cu forțele noastre armate, suntem în continuare cea mai mare putere militară din Europa, după anumite criterii.
Aparent Macron insistă ca un candidat din interiorul UE să-l înlocuiască pe Jens Stoltenberg la cârma NATO. Dacă Macron chiar este atât de hotărât să blocheze numirea lui Wallace, folosind justificări atât de slabe de natură protecționistă, ar trebui să se gândească și la faptul că nu toți membrii NATO sunt impresionați de variantele disponibile. Cum centrul de interes al NATO s-a deplasat clar pe flancul ei oriental, chiar se poate aștepta candidatul preferat la Paris să fie la fel de respectat de Polonia și vecinii ei precum candidatul britanic?
