Românul dintr-un sat pustiu, complet rupt de lume. „Am rămas să am grijă de biserică și de școală“
Satul Almășel a rămas aproape pustiu și izolat în Munții Metaliferi din cauza drumurilor rele. Aici a rămas Iosif (video), un localnic de 85 de ani, care are grijă de zestrea așezării: fosta școală și biserica satului, scrie adevarul.ro.
Vreo cinci oameni mai locuiesc permanent în satul Almășel din Hunedoara, aflat în Munții Metaliferi, la limita județelor Hunedoara și Arad și la capătul unui drum care se afundă în pădure.
Drumul spre satul Almășel pornește din comuna Zam din Hunedoara, însă ultimii șase kilometri, din pământ și piatră, sunt greu accesibili.
Iosif Mladin, cel mai vârstnic dintre săteni, are 85 de ani și își ocupă timpul având grijă de o vacă și de câteva păsări.
Casa bătrânului este înconjurată de clădirile emblematice ale satului, rămase pustii de mai mulți ani: o biserică de lemn veche de un secol, o școală aproape la fel de veche și un fost cămin cultural.
Iosif a lucrat, la fel ca unii dintre foștii săi vecini, plecați din sat, în minele metalice din Munții Metaliferi, unele aflate la marginea satului. La Almășel a funcționat o mină de cupru și plumb, în perioada comunistă.
Cu timpul, lumea a migrat de aici, din cauza condițiilor rele de trai. Iosif spune că a rămas în Almășel, de dorul satului natal, dar și pentru a avea grijă de „averea” așezării.
În ținutul natal al lui Arsenie Boca
„Am cheile bisericii și cheile fostei școli, locul unde am pus mâna pe carte. Mai văd de ele. Preotul vine rar pe aici, iar școala nu mai este folosită de ani buni. O vreme s-au mutat unii aici, dar i-au făcut pagube și au plecat. Și școala a fost clădită din materiale aduse de la o biserică veche, de pe deal, care s-a huluit (dărâmat – n.r.) cu mult timp în urmă”, își amintește bătrânul.
La 85 de ani, paznicul bisericii și al fostei școli a rămas puțin familiarizat cu actualitatea.
„Nu am avut niciodată televizor, doar radio. Mai ascultam muzică populară, știri, și așa mai trecea timpul. În trecut se țineau o mulțime de sărbători la căminul cultural de la noi. Acum abia mai văd vreun om trecând pe drum ziua”, spune Iosif.
Vecinul său, Zian, povestește că lumea a început să plece din satul Almășel din Hunedoara după război.
„Unele familii au avut opt-zece copii. Aici nu prea a fost pământ de lucrat, iar oamenii au primit terenuri și locuri de case în județul Arad și s-au mutat acolo. Puțini s-au mai întors. Alții s-au tras înspre comuna Zam, mai puțin izolată”, spune Zian.
