27 de state, 27 de sisteme electorale: de ce acest haos?
Statele membre nu doresc să cedeze din suveranitatea lor către UE pentru o lege electorală europeană comună, astfel încât fiecare are o altă modalitate de vot
Ceea ce la prima vedere ar putea părea un scrutin unificat pentru Parlamentul European, de joi până duminică, înseamnă în realitate 27 de procese electorale diferite, cu regulile, pragurile, circumscripţiile și particularitățile lor, în lipsa unei legi electorale unificate în toate ţările Uniunii, cerută insistent de Parlamentul European, scrie NOTICIAS DE NAVARRA, potrivit stiripesurse.ro.
Patru zile de alegeri
Desfășurarea acestor alegeri în patru zile diferite este primul detaliu care atrage atenția: ele încep joi în Ţările de Jos și vor continua vineri în Irlanda și Cehia, care prelungește ziua alegerilor până sâmbătă 8. La rândul său, Estonia a început deja cu votul electronic luni, fiind singura țară care permite acest lucru.
Citeşte şi: Putin ameninţă că trimite arme unor ţări terţe pentru a lovi interesele occidentale – Stiripesurse.md
Pragul minim
Fiecare țară are, de asemenea, propriile reguli în privința marjelor de vot necesare pentru a obține prima poziție în Parlamentul European: statul spaniol se alătură altor 13 state membre care nu au un prag, dar nouă țări (Cehia, Franța, Croația, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) l-au stabilit la 5%; în Italia, Austria și Suedia este de 4%; în Grecia 3% și în Cipru 1,8%.
27 de state, 27 de sisteme electorale: de ce acest haos?
De asemenea, alternativele de vot, dacă un cetățean se află în străinătate, sunt foarte diferite în funcție de țara de origine: Republica Cehă, Irlanda, Malta și Slovacia nu permit un asemenea vot, deși majoritatea țărilor asigură votul prin corespondență și/sau personal la ambasadă sau consulat. Franța, Țările de Jos și Belgia permit, de asemenea, votul prin procură, în cazul în care o persoană autorizată votează pentru una absentă.
Pe de altă parte, este obligatoriu să mergi la vot în Luxemburg, Bulgaria, Belgia și Grecia, dar nu și în restul statelor membre. Iar în Malta, Austria, Belgia și Germania merg la vot cetățenii de la vârsta de 16 ani, și de la 17 în cazul Greciei.
De ce acest haos?
Legea electorală continuă să fie o competență atribuită în principal guvernelor statelor membre și acestea, la fel ca în atâtea alte domenii, nu vor să renunțe la suveranitatea lor atunci când își organizează alegerile așa cum cred de cuviință în funcție de specificul național: uneori, intră în joc probleme precum o sărbătoare locală sau reguli care se aplică deja în alegerile naţionale.
27 de state, 27 de sisteme electorale: de ce acest haos?
Parlamentul European a insistat de mai multe ori asupra necesității armonizării unei serii de concepte minime, mai ales în vederea consolidării caracterului european al acestor alegeri, care până acum sunt marcate excesiv de dinamica fiecărei țări.
Parlamentul European propune un sistem electoral comun
În urmă cu doi ani, deputații au propus, de exemplu, ca fiecare cetățean european să aibă două voturi la alegerile pentru Parlamentul European: unul echivalent cu cel actual, pentru listele naționale, și unul suplimentar pentru o circumscripție europeană unică de 28 de locuri, al cărei cap de listă să fie candidatul la președinția Comisiei Europene.
Această propunere includea, de asemenea, că țările cu peste 60 de locuri (Spania, Italia, Franța și Germania) să aibă un prag minim de 3,5%, 9 mai (Ziua Europei) ca zi comună de vot în toate țările o dată la cinci ani, iar listele să fie în format alternativ (alternând un bărbat și o femeie succesiv) sau cu cote de gen pentru a asigura reprezentarea egală.
Puținele caracteristici comune tuturor țărilor sunt cuprinse în legea electorală europeană din 1976, care protejează dreptul europenilor rezidenți într-o altă țară a UE de a vota și de a candida la alegeri în locul lor de reședință, un prag maxim de 5 %, votul pe listă sau vot unic transferabil și incompatibilitățile pentru a fi europarlamentar.
