Motivul pentru care Nicolae Ceaușescu a decis să plătească datoria externă

În anii ’80, România a traversat o perioadă economică extrem de dificilă, marcată de decizia lui Nicolae Ceaușescu de a achita întreaga datorie externă a țării. Până în 1989, România reușise să ajungă la zero datorii, însă acest obiectiv a fost atins cu mari sacrificii din partea cetățenilor și prin vânzarea a zeci de tone de aur din rezerva statului, potrivit adevarul.ro.

Contextul economic al anilor ’80

Conform relatărilor lui Adrian Vasilescu, consilier onorific la Banca Națională a României, în 1964, România avea un tezaur la Banca Națională sub 100 de tone. Până în 1989, rezerva de aur a început să se refacă ușor, însă țara a întâmpinat dificultăți majore în 1981, când a intrat în încetare de plăți. Într-o reacție impulsivă și tensionată, Ceaușescu a hotărât să achite întreaga datorie externă a României, care se ridica atunci la peste 11 miliarde de dolari – o sumă considerabilă pentru acea perioadă.

Decizia de a plăti datoria externă

Hotărârea de a plăti datoria externă a venit cu prețul întreruperii relațiilor financiare cu băncile străine, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. „România a plătit cu puțina rezervă de valute pe care o avea în țară și cu ce am putut să exportăm din producția industrială și alimentară, însă nici acestea nu au fost suficiente”, a explicat Adrian Vasilescu.

Începând cu 1985, România a început să vândă aur pentru a acoperi datoria externă. Între 1985 și 1988, s-au vândut aproximativ 30 de tone de aur. Această decizie a fost una extrem de dificilă și a reflectat lipsa de alte soluții viabile.

Regretul și reconstituirea rezervei de aur

Banca Națională a României consideră că Nicolae Ceaușescu a luat această decizie cu mare regret. „Avem motive să credem că Ceaușescu a făcut actul ăsta cu mare regret și în situația de a nu fi avut altă soluție”, a spus Adrian Vasilescu. După ce datoria a fost achitată, Ceaușescu a decis imediat ca România să înceapă să cumpere aur pentru a reconstitui rezerva națională. Deși au fost achiziționate cantități modeste de aur, această acțiune subliniază dorința sa de a reface tezaurul național.

Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a plăti datoria externă a României a fost una controversată și a implicat sacrificii uriașe pentru cetățeni, precum și vânzarea unei părți semnificative din rezerva de aur a țării. În ciuda dificultăților economice și sociale generate de această hotărâre, România a reușit să își achite întreaga datorie externă până în 1989, reflectând determinarea și măsurile extreme adoptate în această perioadă tensionată a istoriei sale economice.