Preşedintele american Donald Trump are obiceiul de a rupe documentele pe care tocmai le-a citit, făcându-i pe arhivarii de la Casa Albă să strângă bucăţelele de hârtie – uneori la fel de mici precum cele de confetti – şi să le lipească pentru a reface documentele, informează luni site-ul american Politico, citat de AFP, potrivit agerpres.
‘Este cel mai nebunesc lucru pe care l-am văzut vreodată. El rupe documentele în bucăţi mici’, declară Solomon Lartey, un fost angajat al Casei Albe, care a fost responsabil cu arhivarea documentelor în primele cinci luni ale preşedinţiei lui Donald Trump.
Citește și : Parisul rămâne ‘prudent’ cu privire la rezultatele summitului Trump-Kim
Legea prevede ca orice document consultat de preşedintele SUA – scrisori, e-mailuri, buletine – să fie păstrat şi trimis la Arhivele Naţionale.
Politico nu sugerează că miliardarul septuagenar ar proceda în acest fel pentru a face ca documentele să dispară, acreditând ideea că este vorba mai degrabă de un obicei mai vechi al omului de afaceri, un ‘sistem de arhivare’ în manieră proprie.
Dar mania lui Donald Trump de a rupe documentele după ce tocmai le-a citit, ‘uneori în două, dar alteori în bucăţi atât de mici încât arată ca nişte confetti’, complică extrem de mult sarcina arhivarilor de la sosirea sa la Casa Albă, în ianuarie 2017.
Potrivit lui Solomon Lartey, concediat în martie, angajaţii de la Casa Albă trebuie să recupereze bucăţi de documente din Biroul Oval şi de la reşedinţa privată a preşedintelui la etaj, pentru a le furniza arhivarilor, care sunt obligaţi să le reconstituie ‘ca pe un puzzle’. Întregul biroul de înregistrare trebuie apoi să lipească fragment cu fragment, a explicat el pentru Politico.
Citește și : Trump pleacă din Singapore imediat după întâlnirea cu Kim
Printre documentele pe care le-a reconstituit: articole de ziare adnotate de Donald Trump, invitaţii şi scrisori ale congresmenilor.
Reginal Young, un alt fost angajat al Departamentului de Arhivare de la Casa Albă, concediat în aprilie, spune că este pentru prima oară în cei 20 de ani de serviciu când întâlneşte o astfel de practică.
‘M-am uitat la şeful meu şi i-am spus: Vorbiţi serios? Câştigăm mai mult de 60.000 de dolari pe an, ar trebui să facem lucruri mult mai mari decât acesta’, a spus el pentru Politico.’Am avut impresia că făceam cea mai ingrată muncă ce mi se putea cere, cu excepţia golirii pubelelor’, mai spune el.
