Cele trei provocări ale noii Comisii Europene
Noua echipă a Comisiei Europene își arată autoritatea, precum și evoluția raportului de putere între statele membre în Europa, scrie Le Monde într-o analiză pusă sub semnul a trei provocări majore pentru actualul mandat al Comisiei Europene.
Dincolo de întorsăturile de ultimă oră, componența noii Comisii Europene dezvăluită marți, 17 septembrie, reflectă trei tendințe: autoritatea președintelui ei, Ursula von der Leyen, evoluția raportului de putere între statele membre în Europa și, în același timp, ascensiunea forțelor politice de dreapta confirmată de alegerile pentru Parlamentul European din iunie, potrivit stiripesurse.
Deși nu a reușit să obțină paritatea în acest executiv care include până la urmă doar unsprezece femei din douăzeci și șapte de comisari, fostul ministru al apărării al Angelei Merkel nu este cu nimic mai prejos de „bărbații puternici” în felul în care a început acest al doilea mandat. Episodul lipsit de glorie pentru Franța care a avut drept rezultat înlăturarea lui Thierry Breton, pe care nu l-a dorit în executiv din cauza antipatiei reciproce, și înlocuirea lui în ultimul moment cu mai docilul Stéphane Séjourné, a ilustrat capacitatea acesteia de a face față președintelui uneia dintre cele mai țări din Uniune.
În general, președinta s-a străduit să înlăture cele mai agitate personalități. Este important ca acum să construiască o relație eficientă cu noul președinte al Consiliului European, portughezul Antonio Costa.
Provenind ea însăși dintr-un partid creștin-democrat, CDU german, doamna von der Leyen are un colegiu de comisari dominat de dreapta – treisprezece dintre ei din grupul de centru-dreapta, Partidul Popular European (PPE). Semn al vremurilor îngrijorătoare, ea a fost nevoită să integreze reprezentanți ai extremei drepte, italianul Raffaele Fitto, din partidul Fratelli d’Italia, vicepreședinte executiv, și austriacul Magnus Brunner, din ÖVP, care va gestiona problema migrației.
O altă realitate este aceea a influenței tot mai mari a țărilor din Europa Centrală și de Est în contextul războiului rusesc din Ucraina față de cea a Germaniei și Franței. Polonia beneficiază de obținerea unui post crucial de comisar pentru buget. Țările baltice au monopol asupra politicii externe și securității: estoniana Kaja Kallas i-a succedat spaniolului Josep Borrell, iar lituanianului Andrius Kubilius i se încredințează noul portofoliu al apărării, a cărui sferă rămâne de definit.
Un pariu riscant
Citește și: La scrutinele din 20 octombrie, peste hotare vor fi deschise 234 de secții de vot
Franța, la rândul său, pierde un comisar care avea un palmares european excelent. Parisul susține că, în schimb, a obținut nu doar o funcție de vicepreședinte executiv, ci și un portofoliu de capital cu o sferă deosebit de largă, strategia industrială, care reflectă ambiția de suveranitate europeană promovată de Emmanuel Macron. Ceea ce este adevărat, dar doar pe hârtie. Dar, la Bruxelles, personalitățile contează. Practica va spune dacă domnul Séjourné, care cunoaște bine politica europeană, dar abia acum descoperă domeniul economic și industrial, va putea să se afirme în fața comisarilor experimentați pe care ar trebui să-i supervizeze, cum ar fi Valdis Dombrovskis, responsabil cu economia, și Maros Sefcovic, responsabil pentru comerț, și să colaboreze cu vicepreședintele spaniol, Teresa Ribera, responsabilă pentru tranziția ecologică și renumită pentru atitudinea sa anti-nucleară. De asemenea, va trebui să scape de imaginea de curea de transmisie a președintelui Macron.
Pariul este riscant. În lumina imensei provocări investiționale și a pierderii de competitivitate expuse de raportul recent al lui Mario Draghi, trebuie să sperăm foarte mult că va reuși, pentru Europa chiar mai mult decât pentru Franța.
