THE WALL STREET JOURNAL: Din Rusia pentru Houthi, cu dragoste
Președintele Biden și-a dedicat discursul de adio de marți de la ONU virtuților diplomației și celebrării propriei munci în slujba democrației globale. A fost imposibil să-i asculți vorbele fără a te întreba în ce lume trăiește el. Cu certitudine nu în cea reală, în care dezordinea se tot întinde, cea mai nouă probă în acest sens fiind vestea că Iranul intermediază livrarea de rachete rusești anti-navă către gruparea Houthi din Yemen, potrivit unui editorial publicat de Wall Street Journal, citat de Rador.
Reuters a transmis săptămâna aceasta că Iranul e implicat în negocieri secrete pentru a-i ajuta pe militanții Houthi să obțină rachete avansate de tip Yakhont, cunoscute și ca P-800 Oniks, de la Moscova. Acestea ar ajuta gruparea teroristă să lovească cu o mai mare precizie navele comerciale care încearcă să treacă prin Marea Roșie, complementându-i miliției apreciabilul inventar de rachete balistice și de croazieră obținute deja de la Iran.
Citește și: Aproape 46% dintre moldoveni vor modificarea Constituţiei pentru aderarea la UE (sondaj)
Acest ziar a scris deja anul acesta că Moscova lua oricum în considerare expedierea unui transport de rachete anti-navă în Yemen drept represalii pentru decizia SUA de a-i permite Ucrainei să utilizeze arme americane pe teritoriul Rusiei.
Vestea ilustrează eșecul deplin al factorului de descurajare american împotriva teroriștilor Houthi și Iranului. Houthi continuă să tragă în navele comerciale din Marea Roșie, inclusiv în tancurile petroliere, nepăsători la riscul ca încărcătura lor să contamineze apele mării. Administrația Biden a făcut un adevărat spectacol din asamblarea unei coaliții pentru apărarea rutelor de transport maritim, sub denumirea „Operation Prosperity Guardian”.
Însă în practică SUA au replicat prin echivalentul militar al unei scrisori dure: mici lovituri cu rachete asupra lansatoarelor deținute de Houthi, incapabile să producă daune persistente capacității grupării de a ține ostatice rutele comerciale. Iar asta pentru că administrația se teme că un răspuns mai viguros ar putea duce la un război regional. Ironia face ca tocmai această pasivitate a Americii să ducă acum la un conflict tot mai amplu în regine.
Cooperarea ruso-iraniană subliniază măsura în care aceste puteri regionale devin o amenințare globală din ce în ce mai limpede. China, Rusia, Iran și Coreea de Nord funcționează precum o axă de facto, înarmându-se și susținându-se reciproc pentru a-și amenința vecinii și a răspândi prăpădul. NATO a identificat China drept un „susținător decisiv” al războiului Rusiei din Ucraina, în vreme ce Rusia ajută Iranul să provoace haos în Orientul Mijlociu.
Aceasta este moștenirea reală în materie de politică externă pe care o lasă în urmă președintele Biden, iar nu viziunea lui însorită și fericită cum că „centrul a rezistat” în fața acestei amenințări. Dezordinea se propagă. Nici unul dintre cei doi candidați la președinția SUA nu i-au oferit publicului american o viziune realistă privind gestionarea acestei noi realități. Până când America nu se va deștepta, vandalii își vor continua marșul.
