Singurul copil născut dintr-o relație extraconjugală al lui Ștefan cel Mare a fost Petru Rareș, care s-a dovedit și cel mai vrednic dintre urmașii săi.
Petru era fiul Mariei din Hârlău, soția unui bogat negustor de pește, poreclit Rareș, din cauza părului său rar, și s-a născut probabil în intervalul anilor 1487-1490, dacă estimăm că avea aproximativ 40 de ani în anul 1527, atunci când a fost ales domn.
Maria Răreșoaia a fost, se pare, o femeie deosebit de frumoasă, de vreme ce a atras interesul domnului Moldovei. Odată devenit domn, la solicitarea boierilor, după moartea nepotului său, Ștefăniță vodă, Petru Rareș i-a acordat o deosebită atenție mamei sale, oferindu-i toate onorurile, chiar dacă nu era de neam domnesc.
Viteaz, cutezător, impetuos, iubitor de frumos și de fast, dar fără a avea înțelepciunea și calitățile politice și diplomatice ale părintelui său, Petru Rareș s-a dovedit în cele două domnii ale sale (1527 – 1538) și (1541 – 1546) unul dintre marii domnitori ai Moldovei.
Lui i se datorează ultima înflorire culturală și artistică a Moldovei. În timpul său, ctitoriile sale și ale tatălui său au căpătat acea splendidă decorație murală exterioară care le fac să rivalizeze cu marile fresce ale Renașterii italiene, fiind considerate cu îndreptățire monumente ale Patrimoniului UNESCO.
