Oamenii de ştiinţă încearcă să descopere motivele pentru care bărbaţii şi femeile îmbătrânesc diferit, în speranţa de a prelungi durata de viaţă şi de sănătate pentru ambele sexe.
O descoperire asupra cromozomului X din creier ar putea explica de ce femeile îmbătrânesc mai greu, informează stiripesurse.
Femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii, cu o diferenţă destul de mare: În Statele Unite, femeile au o speranţă de viaţă de aproximativ 80 de ani, comparativ cu aproximativ 75 de ani pentru bărbaţi.
Acest lucru este valabil indiferent de locul în care locuiesc femeile, de cât de mulţi bani câştigă şi de mulţi alţi factori. Este valabil chiar şi pentru majoritatea celorlalte mamifere.
„Este un fenomen foarte robust în întreaga lume, total conservat în caz de boală, în timpul foametei, în timpul epidemiilor, chiar şi în perioadele de înfometare”, a declarat dr. Dena Dubal, neurolog şi profesor de neurologie la Universitatea din California, San Francisco (UCSF), într-un comunicat.
Un nou studiu a găsit dovezi, la şoareci şi la oameni, că, pe măsură ce îmbătrânim, cromozomii X „adormiţi” pot fi „treziţi” în celulele creierului esenţiale pentru învăţare şi memorie.
Influenţa ignorată a acestei biblioteci genetice ar putea fi un motiv cheie pentru care femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii şi prezintă o îmbătrânire cognitivă mai lentă.
„În îmbătrânirea tipică, femeile au un creier care pare mai tânăr, cu mai puţine deficite cognitive comparativ cu bărbaţii”, explică dr. Dubal.
„Aceste rezultate arată că cromozomul X adormit se trezeşte de fapt târziu în viaţă la femei, contribuind probabil la încetinirea declinului cognitiv”, a precizat ea.
Oligodendrocite (verde), în hipocampusul creierului de şoarece. Aceste celule se deteriorează adesea în timpul îmbătrânirii. (Gadek et al., Science Advances, 5 martie 2025)
Cromozomul X adăposteşte aproximativ 5 % din genomul uman şi este în mare parte insuficient studiat în ceea ce priveşte îmbătrânirea creierului, explică dr. Dubal şi coautorii săi de la UCSF, conduşi de neurologul Margaret Gadek, într-un studiu publicat zilele trecute în revista Science Advances..
Mamiferele de sex feminin posedă doi cromozomi X – câte unul de la fiecare părinte – dar în fiecare celulă a corpului, unul dintre aceşti cromozomi este tăcut, iar celălalt este activat, la întâmplare.
Cu toate acestea, unele gene selectate de pe cromozomul X pot scăpa de inactivare, iar dovezile sugerează că, pe măsură ce îmbătrânim, tot mai mulţi cromozomi X nu mai sunt ţinuţi în frâu de „ordinele” genetice.
Asta înseamnă că expresia ambilor cromozomi X ar putea determina modul diferit în care creierul masculin şi cel feminin îmbătrânesc.
Pentru a testa această idee, cercetătorii au investigat celulele cerebrale din hipocampusul feminin, o regiune a creierului puternic implicată în învăţare, memorie şi procesarea emoţiilor.
Mai întâi, echipa a studiat şoareci cu cromozomi X din două „tulpini” diferite de rozătoare, Mus musculus şi M. castaneus. În modelele analizate, cromozomului X din M. musculus i-a lipsit o genă importantă, numită Xist, şi astfel nu a putu fi redusă la tăcere ca de obicei.
Asta înseamnă că, la unii dintre urmaşi, cromozomul X din M. castaneus este întotdeauna cel care este dezactivat, astfel încât, dacă efectele sale genetice apar în celulele creierului, acesta este considerat un „evadat”.
Şoarecii M. musculus XX cu o deleţie Xist au fost încrucişaţi cu şoareci M. castaneus XY. Progeniturile XX fără o deleţie Xist au suferit o inactivare aleatorie a cromozomului X. Progeniturile XX cu o deleţie Xist adăpostesc un cromozom X activ strict din tulpina M. musculus şi un cromozom X inactiv din tulpina M. castaneus.
Folosind secvenţierea ARN, cercetătorii au analizat nucleele a 40.000 de celule din hipocampus de la patru şoareci femele tineri şi patru şoareci femele bătrâne pentru a afla care cromozom X este activ.
Datele asupra cromozomului X au fost 91,7% M. musculus şi 8,3% M. castaneus. Întrucât cromozomul X al M. castaneus trebuia să fie redus la tăcere, acest lucru sugerează că între 3 şi 7 % dintre genele sale au scăpat cumva de inactivare.
Acest lucru a fost valabil pentru majoritatea tipurilor de celule din hipocampusul şoarecilor, şi mai mult în cazul creierelor mai în vârstă. Celulele cele mai susceptibile de a exprima genele din cromozomul X inactiv includ neuronii din girusul dentat, care joacă un rol cheie în memorie, şi oligodendrocitele, care susţin formarea conexiunilor neuronale.
Pentru a vedea dacă aceste constatări se extind la creierul uman, cercetătorii de la UCSF au analizat datele publicate anterior privind genele X inactive care se modifică odată cu vârsta în cel puţin unul sau mai multe tipuri de celule cerebrale.
Aproximativ jumătate dintre ţintele induse de îmbătrânire identificate pe cromozomul X inactivat au cauzat dizabilităţi intelectuale umane atunci când au suferit mutaţii, ceea ce sugerează că un cromozom X inactivat poartă gene îmbogăţite pentru factorii legaţi de cogniţie.
Una dintre aceste gene, denumită PLP1, îşi măreşte expresia cu vârsta în special în neuronii, oligodendrocitele şi astrocitele din girusul dentat. Gena PLP1 exprimă o proteină implicată în formarea tecii de mielină care înconjoară neuronii şi le permite acestora să trimită mesaje mai eficient.
„În paralel cu şoarecii, femeile în vârstă au prezentat o expresie PLP1 crescută în parahippocampus, comparativ cu bărbaţii în vârstă”, explică autorii.
Creşterea expresiei genei PLP1 la şoarecii masculi şi femele a îmbunătăţit cogniţia în creierul îmbătrânit, respectiv învăţarea şi memoria la modelele animale. Aceasta ar putea fi o posibilă ţintă pentru viitoarele tratamente ale îmbătrânirii creierului.
„Studiul biologiei specifice femeilor este istoric subreprezentat în ştiinţă şi medicină, dar este esenţial şi se extinde cu fervoare”, conchide echipa.
„Ce înseamnă activarea cromozomului X în general pentru sănătatea creierului femeilor – sau pentru alte sisteme ale corpului – este acum un domeniu-cheie de investigare”.
Dar motivele pentru care femeile trăiesc mai mult sunt complicate şi mai puţin stabilite – iar faptul că trăiesc mai mult decât bărbaţii nu înseamnă neapărat că trăiesc mai bine.
Conf. univ. dr. Bérénice Benayoun, profesor la facultatea de gerontologie Leonard Davis din cadrul U.S.C., spune că femeile tind să aibă o perioadă de sănătate (numărul de ani sănătoşi pe care îi trăieşte o persoană) mai scurtă decât bărbaţii.
Femeile sunt, în general, mai fragile din punct de vedere fizic decât bărbaţii la bătrâneţe; ele sunt, de asemenea, mai vulnerabile, în special după menopauză, la apariţia problemelor cardiovasculare şi a bolii Alzheimer, în parte pentru că vârsta în sine este un factor de risc pentru aceste afecţiuni, a indicat dr. Benayoun.
Oamenii de ştiinţă încearcă să descopere motivele pentru care bărbaţii şi femeile îmbătrânesc diferit, în speranţa de a prelungi durata de viaţă şi de sănătate pentru ambele sexe.
„Dacă putem înţelege ce face ca un sex să fie mai rezistent sau mai vulnerabil, atunci avem noi căi, o nouă înţelegere moleculară, pentru noi terapii care ar putea ajuta unul sau ambele sexe să fie mai rezistente”, a declarat dr. Dubal.
Iată ce se ştie până acum despre cauzele diferenţei de longevitate
Genetica
Un număr tot mai mare de cercetări sugerează că setul XX de cromozomi sexuali feminini (care, împreună cu alţi cromozomi, poartă ADN-ul nostru) poate avea un impact asupra longevităţii, deşi nu este clar exact cum.
De exemplu, un studiu din 2018 efectuat de laboratorul dr. Dubal a analizat şoareci manipulaţi genetic cu diferite combinaţii de cromozomi sexuali şi organe de reproducere. Cei cu doi cromozomi X şi ovare au trăit cel mai mult, urmaţi de şoarecii cu doi cromozomi X şi testicule. Şoarecii cu cromozomi XY au avut o durată de viaţă mai scurtă.
„Era ceva în legătură cu al doilea cromozom X care îi proteja pe şoareci să nu moară mai devreme, chiar dacă aveau testicule”, a declarat dr. Dubal. „Dacă exista ceva pe acest al doilea cromozom X care era într-un fel un strop din fântâna tinereţii?”
Oamenii de ştiinţă nu au examinat încă acest lucru la oameni, dar dr. Dubal a spus că faptul că avem aceiaşi hormoni şi cromozomi sexuali, precum şi sisteme de reproducere similare, sugerează că rezultatele ar putea fi similare la oameni.
Factorii epigenetici – elemente de mediu sau ale stilului de viaţă, cum ar fi clima sau stresul cronic, care au un impact asupra genelor care sunt exprimate şi asupra modului în care acestea sunt exprimate – pot juca, de asemenea, un rol în durata de viaţă, mărind sau micşorând disparităţile dintre bărbaţi şi femei, a declarat Montserrat Anguera, profesor asociat de ştiinţe biomedicale la Facultatea de medicină veterinară a Universităţii Pennsylvania, care studiază acest subiect.
Hormonii
Cercetătorii investighează, de asemenea, rolul hormonilor sexuali precum estrogenul în longevitate, şi sunt interesaţi în special de efectul pe care îl au asupra sistemului imunitar.
„Există date decente care arată că, cel puţin înainte de menopauză, sistemul imunitar feminin tinde să fie mai bun, mai activ şi mai capabil să organizeze răspunsuri”, spune dr. Benayoun.
În general, bărbaţii „tind să reacţioneze mult mai rău la infecţii”, ceea ce, la rândul său, le-ar putea scurta durata de viaţă; de asemenea, ei sunt mai predispuşi decât femeile să moară de sepsis, a spus ea.
O analiză din 2017 a constatat că femeile care au intrat la menopauză mai târziu în viaţă – peste vârsta de 50 de ani – au trăit mai mult decât cele care au început mai devreme. Atunci când nivelul de estrogen scade, cum ar fi în timpul menopauzei, sistemele imunitare ale femeilor par să slăbească. Iar femeile tind să ajungă din urmă (sau să depăşească) bărbaţii în ceea ce priveşte dezvoltarea bolilor care erau mai puţin frecvente înainte de menopauză, explică dr. Benayoun.
Stilul de viaţă şi comportamentul
Modelele comportamentale joacă un rol cheie în această disparitate. Femeile sunt, în general, mai puţin predispuse decât bărbaţii să fumeze sau să bea mult – comportamente care contribuie semnificativ la mortalitate, spune Kyle Bourassa, psiholog şi membru senior al Centrului pentru studiul îmbătrânirii şi dezvoltării umane de la Universitatea Duke.
De asemenea, femeile tind să practice mai multe „comportamente de promovare a sănătăţii”, cum ar fi purtarea centurii de siguranţă sau mersul la medic pentru controale anuale, a indicat dr. Bourassa. În plus, el spune că femeile sunt mai susceptibile decât bărbaţii să socializeze, protejându-le de efectele dăunătoare ale izolării sociale şi singurătăţii. O analiză din 2023 a constatat că femeile sunt, de asemenea, mai puţin susceptibile de a muri prin supradoză de droguri sau sinucidere.
Factori externi
La un nivel societal mai larg, probleme precum războiul sau violenţa armată au un impact disproporţionat asupra bărbaţilor, a declarat Naoko Muramatsu, profesor de ştiinţe ale sănătăţii comunitare la Universitatea din Illinois Chicago.
În timpul pandemiei de Covid, bărbaţii au murit într-o proporţie mai mare decât femeile. Cercetările au arătat că bărbaţii erau mai predispuşi să aibă locuri de muncă care îi expuneau la virus, cum ar fi prepararea alimentelor sau construcţiile, sau să fie fără adăpost sau încarceraţi, toate acestea afectând ratele mortalităţii.
În cele din urmă, diferenţa de durată a vieţii este determinată de o combinaţie a tuturor acestor factori, spune conf. univ. dr. Alan Cohen, profesorde ştiinţe ale sănătăţii mediului la facultatea pentru sănătate publică a universităţii Columbia. „Există probabil o mie de moduri în care se întâmplă acest lucru”, spune el.
Şi chiar dacă avem control asupra unor factori, cum ar fi consumul de alcool, fumatul şi dieta, nu este încă clar cât de semnificativ ar fi afectată longevitatea prin schimbarea acestor comportamente, a completat dr. Bourassa, subliniind că este nevoie de studii de control randomizate pentru a separa aceste lucruri.
