Cercetările arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea printre ruinele de la Pompei, distrus de o erupţie a Vezuviului în anul 79, au scos la iveală zeci de fresce cu imagini din bordeluri şi cu numeroase detalii despre prostituţie pe vremea Imperiului Roman.
Acum aproape 2.000 de ani, prostituţia la Pompei, ca şi în Imperiul Roman, era legală, publică şi răspândită peste tot. Chiar şi romanii cu un statut social înalt puteau plăti prostituate fără să fie supuşi oprobriului moral atât timp cât arătau autocontrol şi moderaţie în ceea ce priveşte relaţiile sexuale plătite.
În clădirile identificate ca bordeluri la Pompei, unele fresce aveau scopul de a stârni imaginaţia clienţilor. Erau inclusiv fresce cu scene sexuale explicite destinate ca un fel de manual de instrucţiuni pentru clienţii mai puţin experimentaţi.
Contrar imaginilor idealizate, frescele descoperite la Pompei arată şi că prostituatele lucrau într-un fel de celule înguste, în care adesea încăpea doar un pat. Săpăturile arheologice făcute la Pompei după 1950 a scos la iveală şi faptul că acele camere minuscule din bordeluri erau adesea fără ferestre şi aveau paturi din piatră sau din lemn.
Unele dintre frescele descoperite la Pompei în zone unde pe vremuri erau bordeluri arată şi multe detalii privind comerţul cu sex, inclusiv informaţii asupra unor servicii sexuale specifice şi preţurilor, ca şi abilităţile unor prostituate privind anumite fantezii sexuale.
Multe dintre prostituatele de la Pompei erau fie foste sclave eliberate, fie femei sărace. Femeile care lucrau pe străzile din Pompei ca prostituate îşi aşteptau adesea clienţii la intersecţii sau în locaţii standard precum cimitire sau băi publice. În cazul femeilor care lucrau în bordeluri, acestea nu mai aveau practic voie să iasă afară, proxeneţii interzicându-le orice contact cu exteriorul.
