Anul 1944 a adus ocuparea în totalitate a teritoriului dintre Prut și Nistru de către tancurile sovietice și s-a revenit la politica dură de comunizare, cei ce erau definiți drept dușmani ai poporului sau elemente suspecte fiind deportați sau executați. Guvernarea prin teroare era obligatorie în concepția Kremlinului.
Alimentele localnicilor au fost confiscate în cantități cât mai mari și astfel s-a ajuns în situația ca mâncarea să fie insuficientă. Autoritățile au fost deosebit de riguroase și au aplicat directivele de la Moscova și atunci când nu erau alimente din cauza secetei severe din 1946. A urmat un adevărat prăpăd în anul următor, 1947 fiind un an de coșmar pentru cei pedepsiți pentru că erau români.
Istoricul Valeriu Pasat a descoperit documente din care rezultă că, în Republica Sovietică Socialistă (RSS) Moldovenească, au pierit în 1946 163,751 de persoane, ceea ce era fantastic de mult în raport cu totalul populației. O simplă comparație lămurește totul. Au pierit în 1946, an în care parcă situația alimentară se stabilizase, 64.949 de persoane, de peste 2,5 ori mai puțin decât în anul marelui masacru.
Anul 1945 fusese mult mai dur și atunci au pierit din cauză că Armata Roșie avea acces prioritar la alimente82.062 de locuitori, cei ce aveau vina că au fost români. Mulți nici n-au apucat să afle deoarece erau copii cu vârste mici. A fost un Holodomor pur și totuși autoritățile de la București încă n-au introdus tentativa de nimicire a neamului românesc în cărțile de Istorie.
Istoria se scrie permanent, dar autoritățile nu vor să spună adevărul și merg pe repetarea unor informații fragmentate și manipulate în timp de către politrucii dornici de afirmare. Regimul comunist n-a făcut ceva pozitiv pentru poporul român și numai nenorociri a adus.
