Uniunea Europeană riscă să rateze ultima șansă de reformă profundă. După decenii de extindere haotică și politici fără direcție, corectarea cursului este urgentă, crede Jordi Torrent într-un editorial publicat de „La Vanguardia” (Spania).
Procesul de construcție europeană a deraiat începând cu anii 1990 din mai multe motive, în principal trei: încorporarea prea multor membri, crearea unei uniuni monetare fără integrare fiscală și bugetară și eșecul de a întreprinde reforme ale principalelor sale instituții: Consiliul, Comisia și Parlamentul, potrivit stiripesurse.
Citește și: Haosul promovat de Trump atrage recesiune globală și riscuri de creștere a inflației
Odată atins obiectivul inițial al UE de a asigura pacea între membrii săi și de a delega puteri limitate instituțiilor sale (principala fiind încheierea de acorduri comerciale cu terți), ar fi trebuit să reflecteze asupra drumului de urmat. În schimb, UE a accelerat, urmând ceea ce este cunoscut în coridoarele de la Bruxelles drept „teoria bicicletei”. Pedalează și pedalează, fără oprire, pentru ca bicicleta (UE) să nu cadă la pământ. A trebuit să meargă înainte oricare ar fi fost direcția. Asta a făcut în ultimii douăzeci de ani. Integrarea de noi membri, extinderea puterilor și lansarea unei orgii de noi legislații bazate pe evenimentele actuale și fără nicio strategie clară pentru viitor. Ultimele două comisii sunt un exemplu paradigmatic în acest sens. Am trecut de la o singură obsesie, decarbonizarea, la alta, securitatea în multiplele sale aspecte (militar, economic, comercial). Cu Rusia, am trecut de la disprețuirea ei la începutul secolului la teama de ea ca de un dușman pe cale să ne invadeze. China a trecut de la a fi un investitor preferat în infrastructura critică, cum ar fi portul Pireu, la o amenințare sistemică. Toate acestea într-un interval de luni sau câțiva ani.
Războiul tarifar al lui Trump și conflictul din Ucraina reprezintă o oportunitate unică de a încerca corectarea cursului UE. Pentru a realiza acest lucru, este esențial să începem prin a recunoaște greșelile făcute și a nu le repeta, pentru a dezvolta ulterior o strategie clară pentru viitor. [UE] nu ar trebui extinsă pentru a include noi membri din Caucaz și Europa de Est; integrarea fiscală și bugetară trebuie avansată și, mai presus de toate, este urgentă o reformă profundă a instituțiilor sale.
Principala forță motrice a integrării europene nu poate continua să fie reprezentată de prioritățile, obsesiile și acțiunile serviciului public al Comisiei Europene, care, ca un bulgăre de zăpadă, împing Parlamentul și, mai ales, Consiliul, să acționeze în ritm propriu și concertat. Acesta din urmă trebuie să-și recapete rolul pe care l-a deținut până în acest secol: acționând ca o instituție și nu doar ca o adunare de reprezentanți ai statelor membre și asumându-și un dialog direct mai mare cu Parlamentul.
Legea, mijlocul care a atins cu succes obiectivele inițiale ale Uniunii în lipsa capacității de constrângere judiciară sau polițienească, trebuie să-și recapete rolul central. De asemenea, în sfera internațională. UE trebuie să ridice steagul drepturilor umanitare și economice în fața războiului tarifar american și a barbariei din Gaza.
În fața mișcării cleștilor rusești și americani, UE nu are de ales decât să-și consolideze piața internă și relațiile comerciale cu Asia și Africa pe baza respectării scrupuloase a dreptului european și internațional, inclusiv în domeniul comerțului internațional – cea mai bună cale pe care o cunoaștem și astăzi pentru a promova pacea globală.
