În fiecare an, sărbătorile pascale aduc în actualitate o dilemă mai veche de exprimare. Care este forma corectă: Paște sau Paști? Ar trebui să le urăm apropiaților „Paști fericit” sau „Paște fericit”. Iată care este originea cuvântului și ce explicații ne dau lingviștii.
În primul rând, trebuie spus că ambele forme (Paște și Paști) sunt corecte, dar se folosesc în contexte diferite. Potrivit Dictionarului Ortografic Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM), „Paște” este forma acceptată la singular a substantivului propriu masculin, în timp ce „Paști” este forma la plural a substantivului, scrie Digi24.
”Răspunsul clar oferit de DOOM este că ambele forme – Paște/Paști – sunt acceptate ca fiind corecte. Dacă avem în vedere substantivul propriu, care denumește sărbătoarea, în funcție de context, se poate folosi forma de singular -“Paște” – sau cea de plural – “Paști”.
De exemplu, este corect să spunem: “Un Paște fericit” (dar nu “Un Paști fericit”, în care s-ar combina, ciudat, un articol nehotărât, cu forma de singular -“un” – cu un substantiv la plural, “Paști” – nu spune nimeni “un cozonaci”)”, explică profesorul Bogdan Cristea.
Pentru că este vorba despre trei zile de sărbătoare, putem spune, așadar, „Sărbătorile de Paști”, dar nu este greșit nici să spunem „Sărbătoarea Paștelui”. Sunt corecte și formele “Sărbătorile Paștelui”, „Sărbătorile Paștilor”, „Sărbătorile de Paști”, „Sărbătorile de Paște”. Se spune “Postul Paștelui” sau “Postul Paștilor”, “Noaptea Paștelui” sau “Noaptea Paștilor”, “Sfintele Paști”.
De asemenea, “Paștele cade, anul acesta, pe data de…” sau “Paștile cad, anul acesta, pe data de…”, “De Paște/De Paști vremea va fi frumoasă” sunt formulări corecte. Profesorul George Pruteanu scria, pe site-ul său, că „amândouă formele sunt la fel de corecte, și alte subtilități pe această temă nu au substanță, e o falsă problemă”.
Acesta își motiva răspunsul pornind de la etimologia cuvântului, care provine din ebraicul „pesah”, adică pască. „Așadar, Paști e pluralul de la pască. Resimțit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, și astfel a fost derivat singularul “Paște”, spunîndu-se, firesc, fie “sărbătorile de Paști”, fie “sărbătoarea Paștelui”, explica George Pruteanu.
„Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din Dicționarul limbii române al Academiei (dicționarul tezaur), câteva atestări ale cuvântului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amândouă
La Coresi aflăm “Paștile” (“Acestea sunt Paștile de bucurie și de veselie”), ca și la Varlaam (“mielușelul Paștilor”), dar în marea Biblie de la 1688 găsim “Paștele” (“Va face Paștele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi”).
Venind mai încoace, la Coșbuc găsim “Paști” (“Era după Paști și era un timp bun”), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, “Paștele”: iată un citat din Hasdeu: “Țara mai întâi de toate; Paștele mai pe urmă!”).
Și la scriitorii moderni găsim ambele forme, așa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural”, mai adăuga profesorul Pruteanu.
