Modulul de aterizare al sondei sovietice Kosmos 482, lansat în 1972 într-o misiune eșuată către planeta Venus, este așteptat să reintre necontrolat în atmosfera Pământului în jurul datei de 10 mai 2025, atrăgând atenția comunității internaționale de experți în siguranță spațială. Potrivit stației de urmărire SatTrackCam din Leiden, Olanda, obiectul se află pe o traiectorie ce acoperă vaste regiuni de pe Glob – inclusiv Europa.
Traiectorie incertă, dar cu impact potențial global
Estimările actuale, realizate cu ajutorul software-ului de astrodinamică TUDAT, dezvoltat la Universitatea Tehnică din Delft, indică o reintrare în atmosferă între 10 și 11 mai, cu o marjă de eroare de ±2,8 zile. Activitatea solară din perioada următoare ar putea influența semnificativ momentul și locul exact al reintrării. În prezent, obiectul orbitează Pământul cu o înclinație de 51,7 grade, ceea ce înseamnă că poate cădea oriunde între latitudinile 52°N și 52°S – zonă ce include Europa, Asia, Africa, America de Nord și de Sud, precum și Australia, potrivit stiripesurse.
O relicvă spațială cu o structură extrem de rezistentă
Kosmos 482 este considerat un obiect spațial unic prin durabilitatea sa, fiind conceput pentru a rezista condițiilor extreme ale atmosferei venusiene. Modulul de aterizare – un cilindru metalic cu diametrul de circa un metru și masa estimată la aproape 500 kg – este acoperit cu o carcasă termorezistentă, capabilă să reziste la temperaturi de peste 450°C. Deși fusese dotat cu un sistem de parașute, experții sunt de părere că acesta nu mai este funcțional după mai bine de jumătate de secol în spațiu.
În consecință, impactul cu solul ar putea avea loc fără frânare suplimentară, cu o viteză estimată între 65 și 70 m/s (circa 240 km/h), ceea ce ar putea duce la păstrarea integrității modulului la contactul cu suprafața terestră.
Riscuri comparabile cu cele ale unui meteorit
Potrivit expertului olandez Marco Langbroek, analist la SatTrackCam și profesor la Delft, riscurile pentru populație sunt reduse, dar nu pot fi complet excluse. „Este un scenariu similar cu cel al unui impact meteoritic, care, deși improbabil să lovească o zonă populată, nu este imposibil”, a declarat Langbroek.
Un eșec sovietic transformat în problemă actuală
Kosmos 482 a fost lansată de fosta Uniune Sovietică la 31 martie 1972, ca parte a programului Venera, destinat explorării planetei Venus. Din cauza unei defecțiuni la treapta superioară a rachetei Molniya, sonda nu a reușit să părăsească orbita terestră și s-a separat în mai multe fragmente. Două dintre acestea s-au dezintegrat deasupra Noii Zeelande la scurt timp după lansare. Celelalte două – inclusiv ceea ce se consideră a fi modulul de aterizare – au rămas pe orbită. Treptele superioare au reintrat în atmosferă în 1983, iar modulul Kosmos 482 (identificat ca obiectul 1972-023E) continuă să orbiteze până astăzi.
Monitorizare internațională și preocupări privind siguranța
Reintrarea acestui obiect are o importanță deosebită pentru comunitatea științifică, deoarece nu se comportă ca majoritatea sateliților sau resturilor spațiale moderne. În comparație, satelitul ERS-2 al ESA s-a dezintegrat complet în februarie 2024, iar alți sateliți ai NASA (RHESSI și ERBS) s-au prăbușit fără incidente în 2023.
Citește și: Haosul promovat de Trump atrage recesiune globală și riscuri de creștere a inflației
Faptul că Kosmos 482 este construit pentru a supraviețui unor condiții extreme îl transformă într-un obiect de interes și un potențial pericol pentru zonele de impact. Agențiile spațiale și guvernele lumii continuă să-l monitorizeze îndeaproape, în așteptarea unor date mai precise privind locul prăbușirii.











