Ziua internaţională a remiterilor familiale (“International Day of Family Remittances”) este marcată, anual, la 16 iunie, pentru a recunoaşte contribuţia financiară semnificativă a celor peste 200 de milioane de lucrători migranţi, pentru bunăstarea familiilor pe care le lasă acasă, reprezentând circa 800 milioane de persoane, şi pentru dezvoltarea durabilă a ţărilor lor de origine, peste 125 de state primitoare la nivel mondial, potrivit site-ului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, www.un.org.
Jumătate din aceste fluxuri financiare (transferuri de bani) sunt orientate către zonele rurale, unde există sărăcie şi foamete şi unde trimiterea unor sume de bani, de obicei mici, contează cel mai mult, menţionează site-ul ONU dedicat zilei internaţionale.
Ziua internaţională a remiterilor familiale este acum recunoscută la nivel global şi este o iniţiativă cheie în Pactul global pentru o migraţie sigură, ordonată şi regulată (Obiectivul 20), care solicită reducerea costurilor de transfer şi o mai mare incluziune financiară prin transferuri băneşti familiale.
Transferurile de bani au crescut de cinci ori în ultimii 20 de ani, având o capacitate anticiclică în timpul recesiunilor economice din ţările beneficiare. Pandemia de COVID-19 a fost un test redutabil pentru remitenţele globale. Cu toate acestea, prognozele timpurii ale scăderilor accentuate au subestimat foarte mult importanţa fluxurilor de remiteri familiale. Un raport din luna mai 2021 al Băncii Mondiale relevă o scădere a remiterilor familiale de doar 1,6% în 2020, la 540 miliarde USD de la 548 USD în 2019. În 2021, fluxurile de remiteri familiale au crescut şi mai mult, ajungând la 605 miliarde USD expediate familiilor de acasă ale migranţilor (Banca Mondială, raport 2022).
Scăderea minoră a acestor fluxuri financiare pentru cei rămaşi acasă nu este surprinzătoare. Remiterile reprezintă partea financiară a contractului social care leagă migranţii de familiile lor de acasă. În timp ce aceste fluxuri totalizează miliarde de dolari, numărul care contează cel mai mult pentru familii este remiterea medie de 200-300 USD pe lună.
Schimbările comportamentale ale migranţilor şi ale diasporei din ultimul an au consolidat şi mai mult rezistenţa remiterilor familiale. Modificările includ o utilizare sporită a economiilor pentru a susţine fluxurile de remiteri, o utilizare mai mare a canalelor formale de trimitere şi mai mulţi migranţi care trimit bani acasă pentru prima dată. Deprecierea monedei locale în ţările beneficiare şi sprijinul sporit al guvernului pentru migranţii formali din ţările gazdă în timpul pandemiei au avut, de asemenea, un impact major.
Unul dintre cei mai mari catalizatori pentru remiterile formale în 2020 şi 2021 a fost adoptarea accelerată a tehnologiei digitale de către lucrătorii migranţi şi familiile acestora. Atât digitalizarea online, cât şi cea mobilă au stimulat fluxurile de remiteri în această perioadă dificilă şi nu numai. Numai remiterile mobile au crescut cu 65% în 2020 până la 12,7 miliarde USD (raport al Groupe Speciale Mobile Association – GSMA, 2021). Această schimbare a fost grăbită de blocaje şi regulile de distanţare socială care au stimulat îndepărtarea de canalele informale şi utilizarea numerarului pentru expeditori şi destinatari. Digitalizarea este mai puţin costisitoare decât transferurile de numerar şi a consolidat adoptarea banilor mobili, avansând astfel incluziunea financiară a migranţilor şi a familiilor acestora.
ONU apreciază determinarea şi rezistenţa spiritului uman, dovedite de lucrătorii migranţi. În plus, ONU solicită guvernelor, sectorului privat, organizaţiilor şi societăţii civile să promoveze soluţii digitale şi financiare pentru remiteri care promovează o mai mare rezistenţă şi incluziune socială şi economică.
Vasta contribuţie a remiterilor familiale la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă este clară: înainte de criză, suma prevăzută de bani din transferuri internaţionale de bani care vor fi trimise ţărilor în curs de dezvoltare între 2015 şi 2030 a fost de 6,5 trilioane de dolari americani. Însă, în spatele cifrelor sunt trimiterile individuale de 200 sau 300 dolari americani pe care migranţii le trimit acasă în mod regulat, astfel încât familiile lor să poată cumpăra mâncare, să plătească locuinţe şi să suporte cheltuielile necesare.
Marcarea acestei zile are rolul de a încuraja atât sectorul public cât şi pe cel privat, dar şi societatea civilă, să-şi intensifice eforturile pentru a maximiza impactul acestor fonduri în ţările în curs de dezvoltare.
Această zi a fost proclamată de Consiliul de Guvernare al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă, la cea de-a 38-a sesiune a acestui for, ce a avut loc în februarie 2015, luându-se act de aceasta de către Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia asupra migraţiei internaţionale şi a dezvoltării, adoptată la 21 decembrie 2016, şi, ulterior, proclamată prin Rezoluţia adoptată la 12 iunie 2018, notează site-ul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
Prima zi internaţională a remiterilor familiale a fost marcată la 16 iunie 2015, de către peste 400 de factori de decizie, reprezentanţi ai sectorului privat şi ai societăţii civile, în deschiderea celui de-al V-lea Forum Global al remiterilor şi dezvoltării de la Milano, Italia.
La Summit-ul privind dezvoltarea din septembrie 2015, statele membre ale ONU au adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, un program de acţiune globală pentru eradicarea sărăciei, a foametei, reducerea inegalităţilor sociale şi economice, conform site-ului www.un.org. În vederea promovării echilibrului între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu, Agenda 2030 include un set de 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale, specifică site-ul www.mae.ro. În atingerea acestor obiective sunt implicate şi familiile remitente, prin viaţa de zi cu zi şi aspiraţiile lor pentru viitor. Aceste familii au propriile obiective, cum ar fi reducerea sărăciei, sănătate şi nutriţie mai bune, oportunităţi de educaţie, condiţii de locuinţă şi de igienă superioare, antreprenoriat etc. Ele se pot însă confrunta cu nesiguranţă în ceea ce priveşte economiile pe care le pot face în vederea asigurării unui viitor stabil.
