Un studiu internațional revoluționar a demonstrat că asiaticii timpurii au întreprins cea mai lungă migrație preistorică cunoscută a omenirii, parcurgând peste 20.000 de kilometri pe parcursul a mii de ani, din Asia de Nord până în extremitatea sudică a Americii de Sud.
Analizând genomurile a peste 1.500 de persoane din 139 de grupuri etnice, cercetătorii au cartografiat rutele străvechi și divergențele genetice, descoperind modul în care acești oameni timpurii s-au adaptat la medii înconjurătoare extrem de diferite și au lăsat în urmă amprente genetice care modelează și în prezent populațiile din aceste regiuni, informează Agerpres.
Un studiu genomic internațional condus de oameni de știință de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore (NTU Singapore), de la Centrul din Singapore pentru Ingineria Științelor Vieții Mediului (SCELSE) și de la Școala Asiatică de Mediu (ASE) a arătat că primii asiatici au realizat cea mai lungă migrație preistorică.
Acești oameni preistorici, care cutreierau Pământul în urmă cu peste 100.000 de ani, ar fi străbătut pe jos peste 20.000 de kilometri, din Asia de Nord până la extremitatea sudică a Americii de Sud.
Călătoria ar fi durat mii de ani și s-ar fi întins pe parcursul mai multor generații. Parcurgerea acestei rute a fost posibilă, după cum au notat cercetătorii, deoarece în trecut întinderile de uscat erau diferite, gheața acoperind anumite porțiuni din traseu.
Cercetătorii au analizat o străveche călătorie migratorie, care a început în Africa, a trecut prin Asia de Nord și s-a încheiat în insula Țara de Foc, în Argentina de astăzi, considerată ultima graniță a migrației umane.
Rutele reconstituite au oferit o imagine detaliată a modului în care oamenii timpurii au ajuns în zonele îndepărtate ale Americilor, iar constatările au sugerat că acest grup de pionieri a trecut peste provocări de mediu extreme pentru a-și finaliza călătoria de-a lungul mileniilor.
O informație esențială a fost aceea că acești migranți timpurii au ajuns la extremitatea nord-vestică a Americii de Sud, la granița din prezent dintre Panama și Columbia, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă.
Din acest punct critic de intrare, populația s-a divizat în patru grupuri majore: unul a rămas în bazinul Amazonului, în timp ce restul s-au deplasat spre est, în regiunea Dry Chaco și spre sud, pe câmpurile de gheață din Patagonia, trecând prin văile Munților Anzi, cel mai înalt lanț muntos din afara Asiei.
