Țara continuă să cumpere petrol rusesc, presată și de amenințarea nucleară pe care se bazează Pakistanul
În vreme ce purtătorul de cuvânt al Casei Albe Stephen Miller califică drept „inacceptabilă” persistența achizițiilor de petrol rusesc de către India, nu este totuși clar în ce măsură e dispusă aceasta să-și limiteze relația veche și strânsă cu Rusia. Dar, pe măsură ce presiunea crește, alimentată de stimulentele unei relații mai apropiate India-SUA și de nevoia pragmatică a unei alianțe mai strânse cu Occidentul în fața pericolului chinez tot mai mare, India va fi obligată să aleagă, scrie THE TELEGRAPH, potrivit stiripesurse.ro.
Relația strânsă dintre India și Rusia datează încă din vremea URSS-ului, și mai precis de la Războiul de Eliberare al Bangladeshului din 1971. În culmea acelui conflict din Bangladesh (pe atunci numit încă Pakistanul de Est) SUA amenințaseră că vor interveni în favoarea președintelui pakistanez Yaya Khan prin detașarea unui portavion în zonă, însă au fost descurajate de prezența navală a Rusiei. Încă de atunci India se bazează preponderent pe armament rusesc, deși recent a început să-și diversifice tot mai mult sursele: SUA, Franța, Israel. Premierul Modi întreține o relație personală bună cu Vladimir Putin, dar e tot mai mult presat de nevoia pragmatică de a-i ține piept rivalului său bazat pe energia nucleară, Pakistan, care-și aprofundează tot mai mult relațiile cu China.
Citeşte şi: R. Moldova și SUA își consolidează parteneriatul – Stiripesurse.md
Și cum China își exercită influența tot mai agresiv în regiune, toate vechile certitudini pălesc în raport cu noua realitate. India e tot mai convinsă că e înconjurată de potențiali inamici. Sri Lanka s-a trezit că-i e îndatorată Chinei, din cauza anumitor proiecte comerciale și de dezvoltare care au deraiat de la plan. Una dintre consecințe e o bază militară masivă a Beijingului acolo. Bangladesh devine și el tot mai primitor cu China, din rațiuni comerciale și nu numai. În ce privește Pakistanul, recentul război de 100 de ore [cu India – n.trad.] a demonstrat că Beijingul l-a transformat într-un aliat apropiat, dacă nu cumva – apreciază unii – chiar într-un stat-clientelar.
Fără a mai intra în detaliile conflictului, există probe concludente că au fost expuse, cu aportul Chinei, lacune grave de armament și tactică de partea Indiei. În plus, mai există și percepția că tot Pakistanul e cel care a câștigat și sub aspectele diplomației și imaginii. Cu aceste lucruri în minte, armata indiană caută opțiuni de modernizare și de a produce mai mult armament pe propriul teritoriu.
Un domeniu crucial în care India lasă de dorit îl reprezintă dronele, la care Pakistanul stă în schimb bine sau – observă unii – China stă de fapt bine. Dorind să-și acopere lacuna, India i-a căutat pe cei care excelează în domeniu, printre care se numără și ucrainenii. Dar s-a dovedit a fi o fundătură, din moment ce relația strânsă cu Rusia împiedică orice cooperare India-Ucraina. În plus, India a constatat că achiziția de petrol ieftin rusesc e convenabilă, pentru a mă exprima reținut. Înainte de februarie 2022 India cumpăra cam 68.000 de barili de petrol pe zi, cifră ajunsă la 2,15 milioane de barili în mai 2023, volum care s-a plafonat acum la 40% din necesarul național – iar procedând astfel finanțează efortul de război al Moscovei (după cum v-ar spune președintele Trump dacă l-ați întreba).
Se va schimba situația pe termen scurt? Pe de o parte pragmatismul diplomatic al Indiei e un atu valoros într-o lume a diplomației tot mai tranzacțională. Pe de altă parte, prezența tot mai mare a Chinei la frontierele Indiei, cât și apartenența ultimei la QUAD, asocierea care mai cuprinde Japonia, Australia și SUA, ar putea să disloce un pic India din relația ei foarte strânsă cu Rusia, transformând-o într-una de ocazie. Și dacă armata Indiei ar fi cea interpelată în acest sens, acesta i-ar fi răspunsul. Numai că în cele din urmă premierul Modi e cel care-i va decide direcția țării. Poate că o ofensivă a curtoaziei din partea lui Trump ar putea fi mai eficientă pe termen scurt, mai degrabă decât coerciția sau cuvintele dure.
Articol de Tim Collins (fost colonel în forțele speciale, SAS)
