Un soldat ucrainean, luat prizonier de ruși, povestește cum a reușit să se întoarcă acasă alături de Myshko, pisica adoptată în captivitate, cu care a petrecut peste 4 ani într-o colonie rusească.
Myshko, o pisică care a trăit alături de stăpânii ei într-o colonie din Makeyevka, teritoriu ocupat din regiunea Donețk, timp de patru ani și jumătate s-a aflat printre cei 84 de prizonieri eliberați în cadrul schimbului din 14 august 2025. Alături de ea a fost unul dintre stăpânii ei, Stanislav Panchenko, un soldat al Forțelor Armate ale Ucrainei în vârstă de 26 de ani, aflat în captivitate de peste 6 ani. Al doilea „părinte” al pisicii, un prizonier civil încarcerat de peste 7 ani, încă așteaptă un schimb viitor pentru a se întoarce acasă, scrie publicația Novosti.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Atât ea, cât și Stanislav au parcurs un drum greu până la locul de schimb. Pisica a fost internată 3 zile într-un spital. Era primul animal care ajungea în libertate printr-un schimb de prizonieri. Ulterior, mama tânărului a venit în vizită și a luat pisica acasă.
Stanislav spune că mama lui și Myshko se înțeleg deja bine. Pisica s-a adaptat la noul cămin și a început chiar să se îngrașe. Însă trebuie să se obișnuiască nu doar cu mediul nou, ci și cu adăpostirea în buncăr în timpul alertelor aeriene, un sunet necunoscut pentru ea.
„Cine iese primul, ia și pisica”
Stas povestește că el și prietenul său, „Tata numărul 2” al pisicii, au crescut-o de când era un ghemotoc. „Un ‘supervizor’, tot deținut dar cu atribuții speciale din partea administrației coloniei, ne-a adus un pisoi mic de doar două săptămâni. Dacă ar fi fost dat afară din colonie, cum se întâmpla cu alte pisici, n-ar fi supraviețuit. Așa că l-am hrănit, l-am îngrijit, dormea cu noi…”
Inițial, cei doi credeau că e femelă și au numit-o „Mouse” (șoricel). Ulterior au aflat că este motan, dar numele a rămas. Când au început schimburile de prizonieri, fiecare deținut spera să-i vină rândul. Ambii „părinți” ai pisicii au început să se gândească la viitorul ei.
„Așa că am decis: cine iese primul, ia și pisica. Iarna trecută am comandat un sac special, cusut de alți deținuți. Ne-a fost confiscat de trei ori de gardieni, dar l-am recuperat de fiecare dată.”
Pe 25 iulie, când s-a aflat că Stas va fi eliberat, a fost clar că el îl va evacua pe Myshko.
Reacția ucrainenilor
Administrația coloniei nu s-a opus – pisicile nu sunt considerate obiecte de patrimoniu cultural și nici nu sunt interzise la transport. Însă drumul a fost greu. În drum spre Rostov, totul a decurs normal, dar apoi, în avionul militar, deținuții au fost așezați pe jos, cu ochii acoperiți și mâinile legate. Myshko a fost pus în spatele lui Stas, care simțea cum motanul se mișca ușor – semn că trăiește.
La o oprire de noapte, prizonierii au fost lăsați pe iarbă pentru nevoile fiziologice. Stas a tras puțin de banda de pe ochi și a verificat pisica – era bine, dar nu a putut fi scoasă din geantă. La finalul drumului, Myshko a făcut nevoile în geantă, fiind închis acolo de aproape 24 de ore. Nu a mâncat nimic, doar puțină apă.
În autobuzele care i-au dus la locul schimbului, prizonierii au primit apă și hrană. Când au ajuns la spital, Stas i-a anunțat pe medici că are o pisică. Reacția lor a fost: „Ce pisică?! Vie?!”. A arătat geanta și le-a explicat situația. Personalul și colegii de salon l-au primit surprinși. Pisica a fost hrănită, scoasă la toaletă și apoi luată de mama lui Stas, care știa că va veni cu pisica. Acum, Myshko se adaptează la viața în Ucraina liberă.
Tânărul, condamnat la 17 ani de închisoare
Stas provine dintr-o familie numeroasă: cinci frați și o soră. Trei dintre frați, inclusiv el, au luptat pentru Ucraina. Un frate a murit în martie 2024, lăsând în urmă o soție și doi copii.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Stas a fost capturat în ianuarie 2019 în apropiere de Gorlivka, în timp ce mergea spre post. Vorbea la telefon cu mama lui când a fost atacat și a leșinat. Trei zile mai târziu, ocupanții au publicat imagini cu interogatoriul său. A fost bătut și forțat să declare lucruri negative despre serviciul său militar, dar autoritățile ucrainene au avertizat mereu că astfel de declarații sunt făcute sub constrângere.
Procesul său a avut loc în octombrie 2019. A fost condamnat la 17 ani pentru „tentativă de preluare a puterii” și „instruire în acest scop”. Colegii de detenție își amintesc de el ca fiind curajos și optimist.
