„Cingătoarea purităţii”, cum mai era numită centura de castitate, era produsă de fierari şi era folosită în special în perioada Evului Mediu de bărbaţii care nu aveau încredere în soţiile lor.
Deşi au fost utilizate mai mult în epoca medievală, centurile de castitate au apărut înainte de această epocă. Homer a vorbit în „Odiseea” sa despre acest obiect neobişnuit.
Centurile de castitate erau produse de fierari şi erau parţiale sau totale. Cea parţială acoperea doar regiunea vaginală cu o placă metalică. Aceasta conţinea o fantă verticală îngustă prin care femeia urina. „Deschiderea era prevăzută, de obicei, cu zimţi metalici orientaţi către exterior (uneori acţionaţi cu arcuri), pentru a descuraja încercările unui pretendent de a explora zona chiar cu vârful unui deget“, arată Charles Panati în volumul „Cartea Sfârşiturilor“.
Descuraja sexul anal
