Mișcarea mondială rezultă din izolarea diplomatică a Israelului, dar este puțin probabil să aibă un efect practic, se arată într-un editorial publicat în O Globo.
Regatul Unit, Franța, Canada, Australia, Belgia și Portugalia au recunoscut Statul Palestina în ultimele zile – o poziție adoptată de Brazilia din 2010, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Astfel, numărul total de țări care au oficializat recunoașterea ajunge la peste 150. Pe 12 septembrie, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a aprobat, cu o mare majoritate, de 142 de voturi pentru și doar 10 împotrivă (cu 12 abțineri), o rezoluție care cere comunității internaționale să facă “pași tangibili” și “ireversibili” pentru implementarea unei soluții cu două state, Israelul și Palestina, care să trăiască unul lângă altul în pace, într-o regiune care este în prezent scena unui război brutal.
Mișcarea în favoarea recunoașterii Palestinei reflectă izolarea diplomatică fără precedent a Israelului, cu consecințe care sunt încă imprevizibile. Aceasta rezultă din sângeroasa campanie militară dusă de guvernul lui Benjamin Netanyahu în Fâșia Gaza împotriva grupării teroriste Hamas, după atentatele barbare din 7 octombrie 2023. Este vorba despre un gest simbolic semnificativ, care are drept intenție impediată exercitarea de presiuni asupra lui Netanyahu, pentru a renunța la planurile sale de a ocupa Gaza și pentru a accepta o încetare a focului în conflictul în care au murit deja zeci de mii de civili palestinieni.
În practică, însă, poate fi ineficient. Este adevărat că soluția cu două state este singura speranță de pace în regiune. A fost conturată în Acordurile de la Oslo din 1993, care au dat naștere Autorității Palestiniene ca embrion al unui viitor stat în Gaza și în Cisiordania. Ideea a pierdut din avânt în timp.
Toate încercările de a o pune în practică au eșuat. Guvernele israeliene succesive au menținut politica de construire a așezărilor în Cisiordania. Negocierile au fost abandonate de liderii palestinieni de două ori, în 1999 și în 2008, deschizând calea pentru ca grupările care se opun recunoașterii reciproce și oricărui acord să ajungă la putere de ambele părți.
Guvernul din Gaza a fost preluat de teroriștii din Hamas, al căror scop – exprimat în cuvinte și fapte – este distrugerea Israelului. În Israel, Netanyahu și-a declarat în repetate rânduri opoziția față de un stat palestinian, iar extremiștii din coaliția sa vor să anexeze Gaza și Cisiordania. Dificultățile nu se opresc aici. De ambele părți, acolo unde cândva existau majorități în favoarea celor două state, opoziția atinge acum un nivel suficient pentru a face ca soluția să fie imposibilă.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Mișcarea pentru recunoașterea Palestinei, condusă de Franța și Arabia Saudită, subliniază că Hamasul nu ar trebui să aibă loc într-un viitor stat palestinian. Nimic mai înțelept. Dar nu există o propunere eficientă pentru a scăpa de gruparea teroristă. Chiar și vocile israeliene moderate consideră acțiunea ca fiind favorabilă Hamasului, deoarece teroriștii vor fi obținut o concesie pe care marile democrații occidentale o rezervau pentru momentul unui acord de pace, condiționat de implementarea acestuia. Riscul evident este ca guvernul Netanyahu să decidă, ca răspuns, să anexeze Gaza și 82% din Cisiordania, așa cum susțin miniștrii săi intransigenți, pentru a “îngropa ideea” unui stat palestinian.
Suferința populației palestiniene, mai ales în Gaza, din păcate, nu se va diminua odată cu recunoașterea acesteia. Complexitatea conflictului continuă să sfideze soluțiile simpliste sau performante. Este adevărat că un stat palestinian nu a fost niciodată atât de necesar și nu a obținut niciodată un consens internațional atât de larg. Dar, paradoxal, nu a fost niciodată atât de departe de realitate.
