Scurtmetrajul realizat de regizoarea Kristina Jacot din Chișinău a fost desemnat câștigător al premiului pentru cel mai bun film la Festivalul de Film Documentar fARAD, desfășurat recent în România. Producția, întitulată We Lived Slowly in Times of Peace, constituie un video-poem și combină versurile poetei Tatev Chakhian cu imagini din arhiva Prelinger.
Arhiva Prelinger este o colecție de filme de arhivă din Statele Unite ale Americii, fondată de Rick Prelinger în 1983. Include mii de filme amatoricești, educaționale, industriale, publicitare și de propagandă, produse între anii 1903 și 1980. Scopul arhivei este de a păstra și oferi acces liber la filme care documentează viața cotidiană, cultura populară și istoria vizuală a secolului XX. Multe dintre aceste materiale surprind oameni obișnuiți, scene de familie, activități sociale și momente de zi cu zi.
Potrivit Kristinei, autorii acestor pelicule, cel mai probabil, nici nu și-au putut imagina vreodată că rutina lor va fi privită de altcineva „M-am gândit mult la asta. Însă, până la urmă, camera de filmat este un instrument voyeristic, iar odată îndreptată spre un subiect, acesta devine ceva de observat și de împărtășit. Cei surprinși în cadru continuă astfel să trăiască prin ochii mei și ai altor spectatori. Astfel m-am lăsat vrăjită de aceste materiale, de banalitatea și onestitatea lor. Pe măsură ce priveam, selectam și salvam aceste momente. Treptat, am început să simt cum se țese o lume aproape idilică, pentru că autorii peliculelor surprindeau, în mare parte, cele mai bune, fascinante, fericite sau emoționante clipe. Părea o lume cu totul diferită de cea în care trăiam eu, cu războaie, cu genocid.”
Citește și: Trei adjuncți noi la Procuratura Anticorupție. De cine va fi asistat Marcel Dumbrăvan
Întâlnirea cu poeta Tatev Chakhian a fost momentul care a dat direcție proiectului. „După ce am întâlnit-o pe Tatev, filmul a început să prindă formă în jurul cuvintelor ei, în jurul senzației pe care o împărtășim: că, în zilele noastre, pacea nu este decât absența războiului.”
Filmul este prima lucrare a regizoarei după absolvirea facultății și a fost realizat independent, fără buget. „Aș vrea să cred că acest lucru demonstrează că e posibil să faci filme chiar și în condiții restrânse; că, de fapt, ceea ce contează este abordarea creativă și, poate, jucăușă, mai ales la început de drum. Totuși, țin să menționez că am avut mare noroc cu colaboratorii mei. De exemplu, Artiom, sunetistul, s-a oferit să creeze coloana sonoră fără a fi remunerat.”
Astfel, premiul obținut în cadrul festivalului fARAD, tânără planifică să-l utilizeze pentru realizarea următorului proiect. Mai exact, pentru remunerarea persoanelor care vor fi implicate în acesta.
Până acum, lucrarea Kristinei a fost proiectată în Republica Moldova, România, Ucraina, Lituania, Bulgaria, Grecia, Egipt, Africa de Sud, Polonia, Serbia, Ungaria, Kosovo, Germania, Portugalia și Scoția, în cadrul a șapte festivaluri de film diferite. Următoarea proiecție va avea loc la Les Films de Cannes à Bucarest pe 27 octombrie, iar publicul din Moldova va putea vedea din nou filmul în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială Moldox, între 26 și 30 noiembrie.
