În fiecare octombrie, timp de o săptămână, persoanele care organizează întâlniri și reuniuni internaționale pe ambele maluri ale Atlanticului pot fi ușor confuze, scrie AP.
Majoritatea oamenilor își amintesc repede: este acea perioadă ciudată din fiecare toamnă, când Europa și Statele Unite nu mai sunt sincronizate, deoarece trec de la ora de vară la ora standard, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Majoritatea țărilor nu respectă ora de vară. Iar pentru cele care o respectă — în special în Europa și America de Nord — data schimbării orei variază, în parte din cauza modului în care au fost elaborate legile referitoare la timp în diferite locuri.
În țările care respectă această practică, ceasurile sunt date cu o oră înainte față de ora standard în luna martie, pentru a profita la maximum de orele de lumină suplimentare din emisfera nordică. Ceasurile „se dau înapoi” din nou în toamnă la ora standard.
În Marea Britanie și Europa, acest lucru are loc la ora 2 dimineața, în ultima duminică din octombrie. Dar în SUA și Canada, ceasurile se dau înapoi cu o oră la ora 2 dimineața, în prima duminică din noiembrie.
Această săptămână intermediară înseamnă că diferența de fus orar dintre cele două maluri ale Atlanticului — de exemplu, între Londra și New York — este cu o oră mai mică decât de obicei, ceea ce poate provoca haos în coordonarea apelurilor sau a altor întâlniri.
Ideea orei de vară a fost discutată timp de câteva sute de ani, dar nu a devenit o practică comună standardizată, consacrată prin lege în multe țări, decât la începutul secolului al XX-lea.
Europa a adoptat-o pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, ca măsură de conservare a energiei în timp de război. Germania și Austria au început să-și schimbe ceasurile cu o oră în vara anului 1916. Marea Britanie și alte țări implicate în război au urmat curând, la fel ca Statele Unite și Canada.
De-a lungul anilor s-au depus eforturi pentru a coordona setările de timp în Europa, iar din 2002 toate statele membre ale Uniunii Europene și-au ajustat ceasurile de două ori pe an, în aceleași zile din martie și octombrie.
Cu toate acestea, nu s-a reușit coordonarea schimbării de timp la scară mai largă.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
În Statele Unite, o lege din 1966 a impus o oră de vară uniformă la nivel național, deși datele care marchează tranzițiile de două ori pe an s-au schimbat de-a lungul anilor. În 2022, Senatul a aprobat în unanimitate o măsură care ar face ora de vară permanentă în Statele Unite, dar aceasta nu a avansat. Datele actuale au fost stabilite de Congres în 2005.
Mulți nu sunt de acord cu beneficiile schimbărilor de oră sezoniere, iar legislatorii din SUA și Europa au propus chiar eliminarea completă a schimbării de oră. Până în prezent, nu s-a finalizat nicio schimbare.
