Afectat de secetă, Iranul a încercat două abordări, scrie repubblica.it. A folosit predica de vinerea trecută pentru a-l implora pe Allah să trimită ploaie, iar apoi, duminică, a zburat cu avioane mici deasupra lacului Urmia – redus la minimum – pentru a dispersa în aer particule de iodură de argint și a produce ploaie artificială.
Luni dimineață, mai multe provincii din vestul Iranului, de la Ilam până la Kurdistan, au fost inundate. Ploile abundente pe terenul uscat, dur ca betonul, au creat torenți care au provocat unele pagube, dar mai presus de toate, întreaga țară s-a întrebat care din cele două metode a fost mai eficientă?Cel mai probabil răspuns este niciuna: exista un sistem de nori trecători și oricum ar fi plouat. Tradiționala rugăciune pentru ploaie, sau salat al-istisqa’, datează din vremea lui Mahomed și este practicată des în țările deșertice din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, se spune că numai Profetul a reușit să facă să plouă, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
În ceea ce privește practica însămânțării norilor, aceasta este într-adevăr recunoscută ca având o oarecare eficacitate minimă, dar nu pe sutele de kilometri care separă Lacul Urmia (în nord-vestul țării) de regiunile inundate situate de-a lungul graniței cu Irak, în apropiere de Bagdad.
Tehnica constă în pulverizarea atmosferei cu particule de iodură de argint, care acționează ca nuclee de condensare și determină aglomerarea moleculelor de apă. Când acestea devin suficient de grele, picăturile cad sub formă de ploaie.
„Însămânțarea norilor (cloud seeding) poate stoarce puțină apă dacă există suficientă umiditate în atmosferă, însă nu este destul de eficientă pentru a provoca o inundație”, explică Daniele Visioni, care predă fizică atmosferică la Universitatea Cornell.
Posibila evacuare a Teheranului
După ploaia de luni, seceta din Iran rămâne nerezolvată. Potrivit organizației naționale de meteorologie, în acest an în țară au căzut cu 89% mai puține precipitații, această toamnă fiind cea mai secetoasă din ultimii 50 de ani. Cele cinci rezervoare ale Teheranului au cu 43% mai puțină apă decât aveau acum un an. În unele cartiere, robinetele sunt uscate timp de câteva ore pe zi. Chiar și în orașul sfânt Mashad, din estul țării, presiunea apei este atât de scăzută încât multe familii sunt nevoite să scoată apă din cisterne.
Săptămâna trecută, președintele iranian Masud Pezeshkian a mers până acolo încât a preconizat evacuarea Teheranului în cazul în care nu va ploua în curând. Cu toate acestea, în prezent seceta este o problemă atât de răspândită încât nu ar fi deloc ușor de spus unde vor fi relocați cei 9 milioane de locuitori ai capitalei.
De vină sunt schimbările climatice. Cu toate acestea, deseori țara reacționează la secetă prin săparea de noi puțuri neregulate, exploatând din ce în ce mai mult resursele slabe rămase.
Criza Lacului Urmia
Lacul Urmia a fost ales duminică pentru însămânțarea cu nori, în speranța că ploaia va umple un bazin potrivit pentru prelevarea ulterioară de probe. Perimetrul său, în scădere din ultimii ani, a creat un deșert sărat, care în timpul furtunilor este dispersat și în zonele din apropiere.
„Din păcate, nu poți crea ploaie din nimic”, explică Visioni. „Însămânțarea norilor poate promova formarea de nori acolo unde vaporii de apă există deja în atmosferă”.
„Însămânțarea norilor are o eficiență de 10%-20%”, estimează Visioni. „În orice caz, apa care cade într-o zonă provine din altă zonă; nu este creată din nimic. În cazul zăpezii însă, rata de succes a tehnicii, crește la 40%-50% deoarece unele condiții meteorologice montane sunt mai previzibile. În Statele Unite, există operatori turistici care utilizează însămânțarea cu nori pentru a acoperi cu zăpadă pârtiile de schi”.
