Puțini oameni reușesc să fie, în același timp, luptători și visători. Puțini au forța de a trece dincolo de limitele realului și de a crede până la capăt într-o idee, chiar atunci când aceasta costă libertate, sănătate sau însăși viața. Unul dintre acești oameni a fost Ilie Ilașcu. Plecat dintre noi la București, la vârsta de 73 de ani, el lasă în urmă nu doar o biografie impresionantă, ci și o datorie morală pe care România și Republica Moldova sunt obligate să o onoreze: aceea de a-i păstra memoria vie.
Dacă în timpul vieții sale recunoașterea nu a fost pe măsura sacrificiilor, după moarte responsabilitatea publică devine și mai mare. Memoria colectivă nu se construiește singură; ea se cultivă prin gesturi concrete, prin recuperarea simbolică a celor care au marcat istoria. Un exemplu eficient, utilizat în toată lumea democratică, este redenumirea străzilor, o practică ce aduce în spațiul urban numele unor personalități sau evenimente care merită să rămână în conștiința generațiilor viitoare, potrivit cotidianul.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Acest mecanism simbolic a devenit tot mai vizibil după declanșarea războiului din Ucraina, în 2022, când mai multe capitale europene au decis să trimită un mesaj clar Rusiei. Astfel, la Vilnius, strada unde se află ambasada rusă a fost redenumită „Ukrainian Heroes Street”; la Praga, o parte din Korunovační, în același loc simbolic, a primit același nume; iar gesturi similare s-au regăsit în Riga, Oslo ș.a.m.d. Toate acestea demonstrează că politica memoriei nu este un exercițiu minor, ci o declarație publică de valori, solidaritate și identitate.
În cazul lui Ilie Ilașcu, miza este însă una profund națională. Nu vorbim despre un gest de conjunctură, ci despre un om care a luptat direct pentru identitatea românească din Republica Moldova, care a îndurat ani de detenție în Transnistria și care a devenit simbolul rezistenței românești în fața expansionismului și represiunii. În fața unei asemenea biografii, memoria publică nu este opțională, este o obligație!
Nu este de mirare că, imediat după moartea lui, în Chișinău au început discuții legate de modul în care orașul trebuie să-și onoreze eroii. Anatol Șalaru – fost ministru al Apărării, a afirmat că, „dacă primarul vrea să demonstreze că nu este omul rușilor”, atunci trebuie să redenumească o stradă în numele lui Ilie Ilașcu. La rândul său, jurnalistul Alexandru Cozer a sugerat o propunere cu o puternică încărcătură simbolică: redenumirea bulevardului Moscova în „Bulevardul Ilie Ilașcu”.
Indiferent de opțiunea finală, un lucru rămâne cert: memoria lui Ilie Ilașcu trebuie ancorată în spațiul public, pentru că el nu a fost doar un nume din istorie, ci o parte vie din lupta pentru demnitatea națională. Iar străzile și instituțiile care îi vor purta numele vor spune generațiilor viitoare că libertatea și identitatea nu sunt moșteniri gratuite, ci sunt câștigate prin sacrificiul unor oameni care au avut curajul să viseze și să lupte.
