Cauza depresiei poate fi un dezechilibru al sistemului imunitar.
Depresia severă cu simptome atipice și psihoză poate fi cauzată nu doar de tulburări ale „chimiei creierului”, ci și de un dezechilibru sistemic în sistemul imunitar. Aceasta au raportat cercetătorii sud-coreeni. Studiul a fost publicat în revista Advanced Science (AdvSci).
Cercetătorii au studiat un grup mic de femei tinere cu depresie severă atipică și manifestări psihotice și le-au comparat rezultatele cu cele ale unor participante sănătoase din punct de vedere psihic. În depresia atipică lipsesc (sau sunt puțin exprimate) semnele clasice ale depresiei: dispoziție scăzută, gândire încetinită și activitate motorie redusă.
Depresia atipică poate evolua discret, „sub masca” unei alte afecțiuni. De exemplu, sub forma durerilor de cap, constipației cronice, erupțiilor cutanate rezistente la tratament sau insomniei.
În sângele pacientelor din primul grup au fost detectate niveluri crescute de proteine, de obicei asociate țesutului nervos (DCLK3, CALY), precum și componenta C5 a complementului, o moleculă implicată în inflamație. În același timp, sistemul imunitar prezenta un dezechilibru spre inflamația cronică: în depresia atipică, nivelurile neutrofilelor și monocitelor erau crescute, iar numărul limfocitelor scădea.
Pentru a evalua impactul acestor modificări asupra creierului, cercetătorii au creat din celulele sanguine ale participantelor organoizi, modele miniaturale ale țesutului cerebral. La paciente, aceștia creșteau mai lent, aveau dimensiuni mai mici și conțineau mai puțini precursorii neuronali și neuroni maturi, dar prezentau mai multe celule cu semne de moarte celulară. La simularea stresului, „mini-creierul” pacientelor răspundea mai intens și mai instabil comparativ cu voluntarele sănătoase.
Autorii consideră că această formă de depresie poate apărea pe fondul afectării simultane a sistemului imunitar și a celui nervos. În viitor, combinația de proteine precum DCLK3, CALY și C5, împreună cu analiza modelelor celulare cerebrale ar putea sta la baza unui diagnostic mai precis și a selecției terapiei pentru depresia severă psihotică, deși concluziile necesită verificare pe eșantioane mai mari.
