Estonia a început instalarea primelor buncăre din beton de-a lungul frontierei sale sud-estice cu Rusia, ca parte a Liniei de Apărare Baltice, marcând un moment-cheie pentru acest proiect trilateral de fortificare, în ciuda unor întârzieri.
Primele șapte buncăre dintr-o rețea de 600 sunt gata deja, iar alte 28 urmează să fie construite până la sfârșitul acestui an, potrivit lui Krismar Rosin, ofițer de presă al Centrului Estonian pentru Investiții în Apărare, scrie Defense News.
Într-un interviu acordat Defense News, Rosin a recunoscut că buncărele sunt instalate în municipalitatea Setomaa și în sud-estul Estoniei, dintre care 27 sunt amplasate pe terenuri de stat sau municipale, iar unul singur pe proprietate privată.
Implementarea are loc cu un an mai târziu decât fusese planificat inițial, din cauza unor probleme de achiziție care au forțat autoritățile estoniene să își schimbe abordarea. O primă licitație pentru toate cele 600 de buncăre a primit oferte care depășeau limitele legale de cost, deoarece firmele de construcții nu puteau evalua corect dificultățile de instalare fără a cunoaște locațiile exacte — informații pe care oficialii din domeniul apărării le-au păstrat confidențiale din motive de securitate operațională, a explicat Rosin.
„Pentru că acele companii nu știau dacă terenul este mlăștinos, împădurit sau cum se face accesul, au depus oferte foarte scumpe”, a spus Rosin.
Autoritățile estoniene au rezolvat problema reducând proiectul la un program-pilot de 28 de buncăre și oferind ofertanților locații aproximative, pentru a obține estimări de cost realiste și pentru a extrage lecții de implementare înainte de achiziția la scară largă. Restul de 572 de buncăre urmează să fie scoase la licitație până la sfârșitul anului.
Cum arată buncărele
Buncărele, fiecare cu o suprafață de aproximativ 35 de metri pătrați, sunt proiectate să reziste la proiectile de artilerie de 152 mm. Ele reprezintă o componentă a unui sistem de apărare stratificat, menit să oprească o posibilă invazie rusă. Toate obstacolele din sârmă ghimpată și „dinții de dragon” au fost livrate și depozitate în zone prepoziționate, urmând să fie instalate dacă situația o va impune, a declarat Rosin.
Dincolo de problemele de achiziție, proiectul se confruntă cu dificultăți de coordonare, necesitând aprobarea mai multor părți interesate, inclusiv Forțele de Apărare Estoniene, Poliția și Paza de Frontieră, autoritățile locale și proprietarii privați de terenuri — toate acestea respectând legislația de mediu și siguranță aplicabilă în timp de pace.
„Construim în timp de pace, ceea ce înseamnă că trebuie să respectăm legislația de pace”, a spus Rosin, comparând situația cu cea din timp de război, când inginerii militari ar putea să sape șanțuri antitanc „rapid, în câteva ore, probabil”.
Coordonarea cu Paza de Frontieră, ale cărei cerințe privind drumurile de patrulare și planurile tactice trebuie să se alinieze cu amplasarea buncărelor și a șanțurilor antitanc ale Forțelor de Apărare, a adăugat un nivel suplimentar de complexitate.
De exemplu, doar 500 de metri dintr-un șanț antitanc de test, planificat pe 3,4 kilometri, au fost finalizați, restul lucrărilor fiind amânate în așteptarea aprobării Pazei de Frontieră, deoarece traseul ar traversa zona sa de operațiuni, a precizat Rosin.
Estonia, membră NATO din 2004
În ciuda dificultăților, Estonia este înaintea Letoniei și Lituaniei în ceea ce privește implementarea fizică, potrivit lui Rosin. Toate cele trei țări au anunțat proiectul coordonat al Liniei de Apărare Baltice, însă fiecare își implementează partea națională în mod independent, în funcție de teren și evaluările de risc, cooperând totodată la nivel de concepte și schimb de expertiză.
Bugetul Estoniei pentru proiect — 60 de milioane de euro (70 de milioane de dolari), dintre care aproximativ 30 de milioane au fost cheltuite până în prezent — este semnificativ mai mic decât alocările Lituaniei și Letoniei. Acest lucru reflectă lungimea mai redusă a frontierei Estoniei și existența unor obstacole naturale, precum Lacul Peipus și vastele zone mlăștinoase. Proiectul estonian nu include sisteme de apărare antiaeriană sau armament avansat, pe care țările vecine le integrează.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Paza de Frontieră estoniană a instalat deja separat un sistem de detectare tip „zid de drone” de-a lungul unor porțiuni ale frontierei, care este adesea confundat cu proiectul Liniei de Apărare Baltice al Forțelor de Apărare, dar reprezintă o măsură distinctă, a subliniat Rosin.
Estonia este stat membru NATO din 2004 și împarte o frontieră terestră de 294 de kilometri cu Rusia.
