Sub cerul Ucrainei domnește o mare confuzie. Și multe întrebări, necunoscute și așteptări. Cotidianul italian „Avvenire” și-a propus să le examineze pe rând, începând cu problema Donbasului.
Într-un interviu acordat Kommersant, consilierul prezidențial rus Iuri Ușakov a declarat că un armistițiu în Ucraina ar putea avea loc „doar după retragerea trupelor ucrainene din Donbas”. Mulți pledează pentru o soluție de tip coreean: un ținut al nimănui între cele două părți, o zonă tampon demilitarizată, în spatele căreia s-ar afla o a doua zonă tampon în care sunt interzise armele grele. Trump și-o imaginează ca pe o zonă economică liberă, însă Zelenski, care vrea un referendum, se teme că ar putea fi doar un avanpost pentru viitoarele avansuri rusești pe teritoriul ucrainean. Așadar, ce va rămâne din Ucraina după probabila destrămare a provinciilor bogate Donețk, Lugansk, Herson, Japorijia și a provinciilor de coastă Melitopol și Mariupol, care leagă Marea Azov de Crimeea, predate militar lui Vladimir Putin la sfârșitul unui război care ar fi putut fi evitat și care ar fi putut duce la o pace mai puțin dezarmantă și împovărătoare încă din 2022? Întrebarea se rostogolește de la Kiev la capitalele europene, de la birourile „Voluntarilor” la acea pisică de marmură în care s-a transformat Vladimir Putin, așteptând în tăcere ca adversarii săi să facă vreo greșeală, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Soarta lui Zelenski
Din punct de vedere politic, Volodimir Zelenski este un mort ambulant. Starea de urgență în care a înghețat țara, amorțind presa și eliminând posibilitatea unor noi alegeri, i-a permis să evite până acum criticile alegătorilor. Conform sondajelor, fostul șef al forțelor armate, Valeri Zalujnîi, este în creștere rapidă, cu rate de aprobare atingând un vârf de aproximativ 70%. Potrivit unui sondaj publicat recent de „Kyiv Independent”, dacă alegerile prezidențiale ar fi convocate astăzi, doar 20,3% – sau unul din cinci ucraineni – ar vota în primul tur pentru Zelenski. Scandalul de la Poarta Kievului, care a costat posturile a doi miniștri și a mânii drepte a lui Zelenski, Andrii Iermak, influențează mult opinia populară. În culise, Washingtonul și Moscova complotează să-l înlăture pe Zelenski din joc, așteptând să-l înlocuiască cu cineva (renascutul Zalujnîi? Șeful serviciilor secrete militare, Budanov?) care nu se va opune împărțirii pământurilor rare care îi așteaptă pe învingători. Nu este o coincidență faptul că negocierile au fost încredințate până acum nu politicienilor, ci unor oameni de afaceri și specialiști în marketing precum americanul Steve Witkoff și directorul fondului suveran rus RDIF, Kirill Dmitriev.
Ucraina în UE
Conform proiectului de plan de pace elaborat de oficiali americani și de la Kiev, împreună cu reprezentanți europeni, până în 2027 Ucraina ar putea adera la Uniunea Europeană. Financial Times scrie despre acest lucru, ridicând evidente semne de întrebare cu privire la oportunitatea acestuia, deoarece intrarea bruscă a Kievului în UE ar răsturna regulile bazate pe merit care au caracterizat mereu procedura corectă de aderare la familia europeană. Turcia, de exemplu, candidată încă din vremurile îndepărtate ale lui Bülent Ecevit și lăsată perpetuu în așteptare din cauza deficiențelor sale în ceea ce privește aspecte cheie ale spiritului european, cum ar fi libertatea presei și drepturile omului, știe câte ceva despre asta. „Dacă includem Ucraina ca parte a unui acord de pace”, obiectează partenerii europeni care susțin planul, „acest lucru ar face din aderarea la UE un fapt împlinit pentru Kiev”. Dar oare o națiune cu un nivel ridicat de corupție precum Ucraina, în care trăiesc grupuri de nostalgici ai sagăi epice a lui Stepan Bandera, presupusul părinte al organizației paramilitare de extremă dreapta Pravj Sektor și al Batalionului Azov, are cu adevărat dreptul să adere la Uniunea Europeană?
Activele Moscovei
În Belgia sunt blocate 185 de miliarde de euro, echivalentul a 70% din trezoreria Rusiei blocată în străinătate. Comisia Europeană ar dori să înceapă să utilizeze aceste fonduri pentru Ucraina, dar Belgia, temându-se de represalii legale din partea Moscovei (anunțate chiar ieri), se opune. Cel care susține această decizie este cancelarul german Merz, care în această chestiune își riscă prestigiul deja fragil. Dacă această opțiune ar avea succes, Uniunea Europeană ar folosi activele rusești blocate ca garanție pentru împrumuturile pe care le va acorda în Ucrainei. Majoritatea statelor membre ale UE sunt de acord. Dar aceasta ar însemna o continuare a războiului, deoarece, în cazul unui acord de pace, țările care au utilizat fonduri rusești ar fi obligate să le returneze. Belgia deține 185 de miliarde de euro din aceste fonduri prin Euroclear. Dacă le-ar returna, ar risca să nu își achite obligațiile. Acesta este motivul pentru care guvernul de la Bruxelles se opune și amenință cu acțiuni în justiție. Mai este doar o săptămână până la summitul UE, care va trebui să decidă în această privință.
O Europă complet singură
Donald Trump și Vladimir Putin au căzut de acord de luni de zile asupra unui punct, chiar înainte de suprarealul summit de la Anchorage: Europa, UE și Bătrânul Continent sunt învechite, demodate și inutile, conduse de lideri de mâna a doua, incapabili să ia poziție și să câștige credibilitate în ochii lumii. Denigrarea UE de către Donald este complet similară cu disprețul pe care i-l rezervă de obicei lui Zelenski. Trei puteri, dintre care două – China și Rusia – sunt cu adevărat autarhice, iar a treia, Statele Unite, pe punctul de a deveni, se luptă pentru dominația mondială, creând noi geografii și noi sfere de influență, fără a renunța la rivalitățile lor reciproce. „O Ialta fără tratate”, cum a spus cineva, unde Europa – în ciuda istoriei, expertizei și a unui trecut glorios de democrație liberală la care fermierii și suveraniștii americani nu pot decât să viseze, iar oligarhii ruși și mandarinii chinezi nici măcar nu știu ce este – rămâne pe margine, în cea mai întunecată oră a lungii sale istorii.
