În timpul unor atacuri violente, unii martori aleg să fugă, în timp ce alții intervin și își riscă viața pentru a opri agresorii. Specialiștii spun că aceste reacții nu țin doar de instinct, ci de experiențe personale, percepție și factori psihologici.
Psihologi și neurocercetători explică faptul că reacția de „luptă sau fugă” pregătește corpul pentru acțiune, dar nu dictează comportamentul final, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Decizia de a interveni apare din modul în care o persoană înțelege situația, din așteptări, educație și experiențe anterioare.
Un exemplu este Darryn Frost, funcționar public britanic, care a intervenit în atacul terorist de la London Bridge din 2019, folosind un colț de narval pentru a-l imobiliza pe atacator.
El spune că nu a acționat din instinct, ci după ce a realizat că trebuie să oprească violența pentru a preveni alte victime.
Frost descrie o stare de concentrare extremă, în care percepția timpului și a sunetelor s-a modificat.
Neurocercetătorul Daniel Glaser afirmă că reacțiile apar înainte ca oamenii să fie conștienți de ele, însă direcția acțiunii depinde de modul în care este interpretat pericolul.
Potrivit acestuia, curajul nu este o reacție automată, ci rezultatul unui cumul de factori personali.
Psihologul Craig Jackson subliniază că nu există un profil tipic al „eroului”, notează The Guardian.
Intervenția poate veni din partea oricui, indiferent de vârstă sau pregătire fizică, iar acest lucru face atacatorii imprevizibili în fața reacțiilor civice.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Cazuri similare au avut loc în ultimii ani în Marea Britanie și Australia, unde martori fără pregătire specială au intervenit pentru a salva alte persoane.
Specialiștii spun că astfel de gesturi arată capacitatea oamenilor obișnuiți de a lua decizii rapide în situații-limită, dincolo de frică.
