Cel mai bine conservat exemplu de car acoperit din Antichitate a fost, de fapt, descoperit într-un mormânt din Epoca Bronzului din Armenia, unde fusese îngropat timp de 3.500 de ani.
Rămășițele a șase care din stejar au fost descoperite într-un cimitir din Lchashen, Armenia, și au fost datate în secolele al XV-lea–al XIV-lea î.Hr., adică în Epoca Bronzului Târziu. Fiecare car avea patru roți montate pe două osii. Însă, în timp ce două dintre care erau deschise, celelalte patru aveau deasupra o structură complexă de cadru. Unul dintre aceste care este considerat cel mai bine conservat exemplu timpuriu de car acoperit, informează Live Science.
Expus la Muzeul de Istorie al Armeniei din Erevan, carul din Lchashen a fost realizat din cel puțin 70 de piese îmbinate printr-un sistem de tip cep și scobitură, folosind elemente din lemn cu fante și piese de fixare din bronz. Cadrul acoperișului a necesitat cel puțin 600 de orificii pentru îmbinare, a scris arheologul Stuart Piggott într-un studiu din 1968, fapt care indică precizia remarcabilă a meșteșugului implicat în realizarea carului.
Carul măsoară aproximativ 2 metri în lungime. Fiecare roată din lemn era alcătuită din două plăci de lemn unite între ele și avea o înălțime impresionantă de 160 de centimetri, a scris istoricul Christoph Baumer în lucrarea History of the Caucasus (Bloomsbury, 2021).
Carul din Lchashen a fost descoperit în anii 1950, când muncitori din Uniunea Sovietică au drenat o parte a lacului Sevan din Armenia pentru a iriga o câmpie din apropiere. Aceștia au găsit un cimitir din Epoca Bronzului Târziu care conținea peste 500 de morminte, împreună cu sute de obiecte funerare. O caracteristică distinctivă a necropolei de la Lchashen este prezența carelor cu două și patru roți, precum și a modelelor din bronz ale carelor de război, a scris arheologul L.A. Petrosyan într-un studiu din 2016.
Deși unii susțin că acest car este „cel mai vechi din lume”, există numeroase dovezi ale tehnologiei carelor și ale carelor acoperite care preced acest exemplu. Datele exacte ale invenției sunt încă dezbătute, însă oamenii au inventat probabil pentru prima dată roata și vehiculele cu roți în Mesopotamia, între aproximativ 4500 și 3300 î.Hr.
Cu toate acestea, carul din Lchashen este un exemplu foarte timpuriu – și totodată cel mai bine conservat – de car acoperit cu roți cu spițe montate pe osii, demonstrând inovația în dezvoltarea timpurie a vehiculelor cu roți. Deocamdată nu se știe dacă această tehnologie a fost inventată în Armenia sau a ajuns aici din Mesopotamia, la sud, ori din stepa rusă, la nord.
Potrivit Muzeului de Istorie al Armeniei, înmormântările care includeau vehicule cu roți au apărut în Armenia în Epoca Bronzului Mijlociu (2400–1500 î.Hr.), dar au devenit cele mai răspândite în Epoca Bronzului Târziu, când erau folosite ca mijloace de transport, atât fizic, cât și simbolic, ale rămășițelor unui conducător decedat către viața de apoi.
