În secolele XIX și începutul secolului XX, cumpărarea de teritorii era un instrument obișnuit de extindere a granițelor, inclusiv pentru SUA.
Între timp, regulile dreptului internațional au evoluat profund, astfel încât o eventuală „achiziție” a Groenlandei ar avea astăzi un cu totul alt sens și ar întâmpina obstacole majore, scrie Il Post, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Anunțul fostului președinte american privind intenția de a cumpăra Groenlanda a fost întâmpinat în Europa cu surprindere, ironie și critici. Deși pare o idee desprinsă dintr-o altă epocă, istoria arată că SUA au realizat de mai multe ori astfel de tranzacții teritoriale. Diferența esențială este că aceste exemple aparțin unei perioade în care principiul autodeterminării și normele internaționale nu erau atât de puternic consacrate ca în prezent, arată Il Post.
Groenlanda, parte a Regatului Danemarcei, se bucură de o autonomie extinsă. Orice transfer de suveranitate ar necesita nu doar acordul guvernului danez, ci și aprobarea populației locale. Iar aceasta deține dreptul la autodeterminare. Sondajele indică o respingere categorică din partea majorității groenlandezilor privind ideea de a deveni stat american, ceea ce face ca un asemenea scenariu să fie, practic, de neimplementat în actualul cadru juridic internațional.
În trecut, statele își extindeau frontierele prin tratate și cumpărări. Statele Unite au fost printre cei mai activi participanți la astfel de acorduri. În 1803, au realizat celebra achiziție a Louisianei de la Franța, un teritoriu vast pe care astăzi se află părți din 15 state americane.
Au urmat înțelegeri cu Spania, prin care au obținut Florida și alte regiuni din sudul actualului teritoriu american. După conflictul cu Mexicul, Washingtonul a primit teritorii întinse, plătind despăgubiri financiare.
Un episod notoriu este cumpărarea Alaskăi de la Rusia, în 1867, pentru 7,2 milioane de dolari. Deși tranzacția a fost privită cu scepticism la momentul respectiv, resursele naturale ale regiunii au transformat-o ulterior într-un avantaj strategic și economic major pentru SUA.
Nu toate achizițiile au fost lipsite de conflicte. Filipinele, cedate de Spania în 1898, au cunoscut o perioadă lungă de revoltă împotriva administrației americane, până la obținerea independenței în 1946. Ultima cumpărare teritorială a SUA a fost în 1917, când au achiziționat Insulele Virgine de la Danemarca.
Toate aceste tranzacții au avut loc înainte de adoptarea Cartei ONU, în 1945, document ce consacră principiul autodeterminării popoarelor. Din acest moment, vânzarea sau cumpărarea de teritorii a devenit incompatibilă cu normele internaționale moderne.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Interesul american pentru Groenlanda nu este recent. În secolul XIX și chiar în 1946 au existat demersuri și negocieri secrete pentru cumpărarea insulei, respinse de fiecare dată de Danemarca.
Astăzi, însă, dincolo de precedente istorice, un astfel de acord ar contraveni direct principiilor fundamentale ale ordinii internaționale actuale. Ceea ce odinioară era un instrument diplomatic acceptat este, în secolul XXI, un scenariu aproape imposibil.
