Oamenii de știință au descoperit un virus străvechi în ADN-ul a aproape 4.000 de schelete umane din Europa.
Virusul herpes uman 6 (HHV-6) infecta oamenii de cel puțin 2.500 de ani. S-a integrat în structura genetică, astfel că aproximativ un procent din populația actuală îl poartă ca element ereditar, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Urmele virusului străvechi au coexistat cu oamenii de mii de ani, conform celor mai recente cercetări publicate în ScienceDaily. Descoperirea aruncă o nouă lumină asupra relației dintre oameni și viruși.
Echipa internațională de cercetători condusă de Universitatea din Viena și Universitatea din Tartu a analizat ADN-ul a aproape 4.000 de rămășițe umane europene, concentrându-se pe descoperiri din epoca de fier și din Evul Mediu.
Cercetătorii au reușit să reconstituie unsprezece genomi ai virusului herpes uman 6 (HHV-6) antic. Este pentru prima dată când prezența genetică a unui virus antic a fost detectată în probe umane cu o astfel de precizie și într-un mod care poate fi datat. Conform studiului, HHV-6 infectează oamenii de cel puțin 2.500 de ani. În unele cazuri, materialul genetic al virusului a fost încorporat în cromozomii umani, astfel încât a supraviețuit nu ca o infecție activă, ci ca un element genetic ereditar.
Virusul ar fi putut fi transmis „în tăcere” de la părinte la copil. Ca și cum ar fi făcut parte dintotdeauna din ADN-ul uman. Aproximativ un procent din populația actuală este purtătoare a acestei variante de virus încorporate. O parte a ADN-ului, așa-numitul situs de inițiere a transcripției, este deosebit de vulnerabilă, iar mutațiile dăunătoare pot apărea mai frecvent aici. Cercetarea a arătat că cele două variante ale virusului herpetic s-au comportat diferit de-a lungul timpului. Se presupune că o tulpină și-a pierdut capacitatea de a se integra în ADN-ul uman de-a lungul timpului. Asta în timp ce cealaltă a rămas capabilă să facă acest lucru. Această diferență ajută la înțelegerea modului în care virusurile se schimbă pe perioade lungi de timp și cum se adaptează la corpul uman.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Descoperirea aruncă o nouă lumină asupra istoriei bolilor infecțioase. Agenții patogeni pe care îi cunoaștem acum ca infecții herpetice tranzitorii la copii ar fi putut deveni parte a genomului uman în trecut. Prezența virusului străvechi dovedește că relația dintre oameni și viruși nu a fost doar o luptă, ci ar fi putut fi și o coevoluție pe termen lung.
