Un nou studiu arată cum analizele de sânge pot depista timpuriu afectarea rinichilor în diabet, evidențiind creatinina și inflamația.
Noi cercetări arată că analizele de rutină ale sângelui pot indica modul în care diabetul afectează rinichii cu mult înainte de apariția insuficienței renale, conform ScienceBlog.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Oamenii de știință au analizat probe de sânge de la 200 de participanți împărțiți în patru grupuri: pacienți cu afectare renală diabetică, persoane cu diabet fără afectare renală, pacienți cu boală renală non-diabetică și persoane sănătoase. Rezultatele evidențiază tipare biochimice distincte care pot ajuta medicii să înțeleagă mai bine evoluția bolii.
Așa cum era de așteptat, glicemia à jeun (pe nemâncate) a fost crescută la pacienții cu afectare renală diabetică, cu o medie de 179 mg/dL. Hemoglobina glicată a ajuns la 8,1%, indicând luni de control glicemic deficitar. Surprinzător, grupul cu diabet fără afectare renală a înregistrat valori și mai mari ale glicemiei aleatorii, cu o medie de 280 mg/dL.
Aceste rezultate sugerează că vârfurile extreme ale glicemiei nu explică singure deteriorarea rinichilor. Deși zahărul din sânge rămâne un factor central, alte dezechilibre metabolice par să influențeze evoluția bolii.
Cele mai evidente diferențe au apărut la nivelul markerilor de filtrare renală. Creatinina la pacienții cu nefropatie diabetică a avut o medie de 5,67 mg/dL, mult peste valoarea normală, sub 1,2 mg/dL. Azotul ureic din sânge a atins 72 mg/dL, de aproape șase ori peste limitele obișnuite.
Acumularea acestor produși reziduali indică o afectare severă a funcției renale. Valorile reflectă deteriorarea glomerulilor (mici „filtre” ale rinichilor) cauzată de stres metabolic prelungit. În schimb, pacienții cu diabet, dar cu rinichi sănătoși, au prezentat markeri de filtrare mult mai stabili.
Contrar așteptărilor, pacienții cu afectare renală diabetică nu au avut cele mai grave profiluri lipidice. Grupul cu diabet fără afectare renală a prezentat cele mai mari niveluri de colesterol LDL, trigliceride și colesterol total. Pacienții cu afectare renală au avut, în mod surprinzător, concentrații lipidice mai scăzute.
Markerii inflamatori au adăugat un plus de complexitate. Proteina C reactivă a fost crescută în ambele grupuri cu boală renală, semnalând inflamație sistemică. În același timp, lactat dehidrogenaza (LDH) a atins cele mai ridicate valori la pacienții cu boală renală non-diabetică, sugerând mecanisme diferite de afectare a țesuturilor.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
Cercetătorii subliniază că, deși studiul a avut un număr limitat de participanți, tiparele biochimice oferă informații valoroase. Înțelegerea acestor modificări ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a pacienților cu risc crescut.
Specialiștii recomandă persoanelor cu diabet să efectueze periodic analize de sânge și să consulte medicul. Evaluarea medicală timpurie este esențială pentru prevenirea leziunilor renale ireversibile.
