Tensiunile din jurul negocierilor Iranului cu SUA arată că poate s-a făcut o greșeală strategică: asasinarea figurilor mai pragmatice și mai experimentate din conducerea de la Teheran.
Donald Trump susține că luptele interne dintre moderații și radicalii din conducerea Iranului sunt atât de intense încât iranienii „nu mai au nicio idee cine le este liderul”, însă mulți experți îi contestă analiza, spunând că, în pofida asasinării unor comandanți de rang înalt, țara a demonstrat o coeziune instituțională remarcabilă, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Afirmațiile lui Trump despre diviziuni „NEBUNE” în conducerea iraniană – a doua oară când avansează acest argument în trei zile – sunt surprinzătoare, având în vedere că anterior a spus fie că știe foarte puțin despre noua conducere iraniană, fie că ar fi avut deja loc o schimbare de regim, arată o analiză The Guardian.
Echipa lui Trump, fie prin intermediari pakistanezi, fie prin contacte directe, se poate să fi constatat că diferite facțiuni din conducerea Iranului cer condiții diferite pentru reluarea negocierilor cu SUA. Trump sugerează acum că aripa militară radicală a preluat controlul de la conducerea diplomatică civilă.
Nu este un secret că Iranul este divizat de decenii în privința relației cu SUA și a utilității negocierilor, însă unii experţi și observatori iranieni îl acuză pe Trump de război cognitiv: încercarea de a crea ceea ce Mohamed Amersi (om de afaceri britanic și consultant în domeniul politicilor publice) a descris drept „o paralizie sistemică cronică, în care mecanismul decizional al țării devine blocat”.
Mojtaba Khamenei nu a reușit încă să-și consolideze autoritatea
Ali Ansari, profesor de istorie modernă la Universitatea St Andrews, spune că Iranul, dacă nu traversează un vid de putere, este cel puțin într-o perioadă de tranziție, întrucât noul lider suprem, Mojtaba Khamenei – aparent grav rănit – nu a reușit încă să-și consolideze autoritatea, proces care i-a luat ani tatălui său și predecesorului său, Ali Khamenei.
„Nu știm sigur dacă este pe deplin capabil și, chiar dacă este, dacă va reuși să-și consolideze poziția și autoritatea așa cum a făcut tatăl său”, a spus Ansari.
Ali Alfoneh, expert la Arab Gulf States Institute, afirmă că Iranul evolua deja spre o conducere mai colectivă în ultimii ani de viață ai lui Ali Khamenei. „Îmbătrânea și nu mai dorea să-și asume responsabilitatea pentru măsuri nepopulare sau greu de justificat religios, cum ar fi neimpunerea hijabului”, a spus acesta.
Mojtaba Khamenei a oferit puține detalii despre negocieri sau armistițiu, dar o sugestie referitoare la poziția sa e numirea drept consilier militar a lui Mohsen Rezaee, unul dintre cei mai duri foști comandanți ai Gardienilor Revoluției și oponent clar al ideii de armistițiu.
Iranul rămâne unit, în ciuda decapitărilor
În schimb, Hassan Ahmadian, profesor la Universitatea din Teheran, neagă existența unor fracturi în conducerea Iranului. „Sistemul politic iranian este foarte instituționalizat. Numiți un alt sistem al cărui vârf a fost asasinat și care continuă să funcționeze și să ducă un război de represalii împotriva a doi adversari majori. Nu văd un precedent istoric”, a spus el.
Ahmadian a adăugat că existența unor instituții paralele face sistemul mai rezistent la șocuri. În opinia sa, Iranul s-a unit în jurul unei noi strategii de război, bazată pe utilizarea avantajului oferit de Strâmtoarea Ormuz pentru a contracara presiunile lui Trump.
„Strâmtoarea este cheia… Dacă există un acord echitabil, vom obține ridicarea sancțiunilor și despăgubiri, iar în schimb Iranul va permite accesul AIEA și va reduce nivelul uraniului îmbogățit”, a spus el. „În plus, dacă vă încălcați angajamentele, mentalitatea noastră s-a schimbat. În 2018 Iranul nu avea prea multe de oferit. Acum are, deci vorbim pe limba lui Trump. Este foarte eficient. Dacă ne loviți oamenii, vom lovi buzunarele oamenilor voștri.”
Război psihologic
Ahmadian consideră că afirmațiile lui Trump despre o conducere divizată ţin de războiul psihologic și susține că liderii iranieni sunt de acord asupra refuzului de a negocia până când SUA nu ridică blocada asupra porturilor Iranului.
Această politică a fost stabilită de Consiliul Suprem de Securitate Națională, un organism cu 13 membri care reunește principalele centre de putere – judiciare, politice, militare și de informații.
Decizia Israelului de a-l asasina pe Ali Larijani, secretarul consiliului, ar putea fi contraproductivă, deoarece acesta era unul dintre cei mai experimentaţi şi pragmatici lideri, capabil să construiască un consens pentru negocieri. Succesorul său, Mohammad Bagher Zolghadr, nu are aceeași experiență.
În lipsa lui Larijani, rolul de mediator pare să fi fost preluat de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, descris uneori drept un „autocrat modernizator”. El conduce delegația iraniană la Islamabad și coordonează activitatea ministrului de Externe, Abbas Araghchi.
Într-un interviu televizat recent, Ghalibaf a subliniat succesele Iranului, dar a admis că țara nu poate continua pe aceeași linie. Argumentând în favoarea negocierilor, el a spus că Iranul ar fi putut câștiga bătălia, dar nu este sigur că poate câștiga războiul. Totodată, a avertizat că superioritatea militară a SUA nu trebuie subestimată.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
În acest context, președintele ales al Iranului, Masoud Pezeshkian, a fost marginalizat, fiind responsabil mai ales de gestionarea situației interne și exclus din detaliile negocierilor.
Profesorul Ansari consideră că unele tensiuni reflectă preocuparea Gardienilor Revoluției de a-și proteja interesele economice.
„Adevăratul pericol pentru Republica Islamică nu este războiul, ci pacea, pentru că atunci va exista o analiză a ceea ce s-a întâmplat – mai ales dacă situația economică va fi extrem de dificilă, așa cum se anticipează”.
