Este normal și sănătos să fii puțin egocentric din când în când. Însă, pentru unele persoane, preocuparea excesivă pentru propria persoană poate deveni excesivă, afectând viața de zi cu zi și relațiile într-un mod patologic.
Tulburările de personalitate narcisistă sunt rare, însă trăsăturile lor au fascinat de mult timp oamenii de știință, arată Science Alert, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
În ciuda deceniilor de cercetare, rămâne neclar ce anume determină o viziune grandioasă asupra sinelui și un puternic sentiment de îndreptățire, fie că este vorba de istoricul familial, de experiențele din copilărie sau de o combinație a celor două.
Este vorba de clasica dezbatere „natură versus educație”, iar studiile asupra gemenilor se numără printre cele mai bune metode de a descurca ițele complexe ale factorilor care contribuie la această problemă.
Acum, datele dintr-un studiu amplu și extins asupra familiilor de gemeni din Germania sugerează că tendințele narcisiste sunt influențate mai mult de genetică decât de mediul familial comun.
Concluziile contrazic explicațiile psihanalitice existente, care susțin că o educație „rece” și critică sau laudele care creează așteptări nerealiste în copilărie joacă un rol important în dezvoltarea trăsăturilor de personalitate narcisistă.
„Narcisismul este ereditar”, concluzionează cercetătorii, „dar în principal din cauza geneticii”.
Studiul lor a luat în considerare experiențele de viață, trăsăturile de personalitate și genetica a peste 1.300 de perechi de gemeni, precum și a părinților, partenerilor și a oricăror frați care nu sunt gemeni din familiile lor.
Fiecare participant a susținut un test de personalitate, în cadrul căruia a fost întrebat în ce măsură este de acord sau nu cu o serie de afirmații.
Participanților adulți li s-a cerut să evalueze, pe o scară de la 1 la 9, în ce măsură sunt de acord cu afirmații precum „Tind să vreau ca ceilalți să mă admire”; „Tind să vreau ca ceilalți să-mi acorde atenție”; și „Tind să caut prestigiu și statut”.
Participanții mai tineri au evaluat, pe o scară de la 1 la 5, în ce măsură erau de acord cu afirmații precum „Sunt cu adevărat o persoană specială” și „Sunt bun la a-i convinge pe oameni să facă lucrurile așa cum vreau eu”.
În cele din urmă, părinții și copiii au avut scoruri similare la testul de narcisism, dar autorii studiului afirmă că această asociere a fost „determinată în totalitate de factori genetici”.
Factorii de mediu comuni, precum stilurile de parenting sau statutul socio-economic, au jucat doar un „rol minor”.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Există diferite tipuri de narcisism, dar trăsăturile includ adesea un sentiment extrem de importanță de sine, o nevoie de admirație și atenție, precum și o incapacitate de a se conecta pe deplin și de a empatiza cu ceilalți.
Psihologii explică adesea aceste trăsături argumentând că ele maschează nesiguranța sau stima de sine scăzută, dezvoltate în timpul copilăriei. Tratamentul include adesea „terapia prin conversație”, cunoscută și sub numele de psihoterapie. Dar poate că aceste trăsături au mai puțin de-a face cu comportamentele învățate decât se presupune.
În schimb, nu au existat dovezi că experiențele de mediu împărtășite, cum ar fi mediul familial, ar fi legate de narcisism. Acest lucru ar putea implica faptul că stilurile de parenting nu sunt, până la urmă, un factor determinant puternic – atâta timp cât își tratează copiii în același mod.
