Trump și Xi se întâlnesc la Beijing, Iranul și Taiwanul fiind principalele puncte de dispută la un summit marcat de lupta dintre stabilitate și confruntare.
La o întâlnire între două imperii diametral opuse, fiecare cu un conducător cu caracter antagonist, încearcă să împiedice ca flăcările lumii în tranziție să erupă într-o conflagrație incontrolabilă. În urmă cu șase luni, când a fost planificat summitul, Donald Trump nu fusese încă atras în mlaștina iraniană de Netanyahu [teorie a conspirației care circulă la stânga radicală – n.red.], un război care îl slăbește rapid atât în interiorul, cât și în afara Statelor Unite. Xi Jinping, pe de altă parte, și-a consolidat imaginea de conducător serios al unei Chine care oferă stabilitate și comerț pentru a alimenta și mai mult globalizarea, scrie EL PAIS, potrivit stiripesurse.ro.
Iranul a devenit cheia jocului care se va desfășura într-una dintre sălile Marii Săli a Poporului din Beijing. China nu are nimic împotrivă să-i ofere lui Trump scena și spectacolul presupusei victorii cu care americanul speră să se retragă din Iran, atât timp cât rezultatul aduce beneficii intereselor Regatului de Mijloc [China – n.red.].
Venezuela, Panama, Cuba… Xi a rămas calm în timp ce armata sau presiunea Washingtonului l-au privat de unii dintre principalii săi aliați din America Latină. Cazul Iranului este diferit, deoarece înglobează strategia Chinei în Golful Persic, unde nu numai că cumpără petrol și gaze, dar exportă și cantități enorme din bunurile sale fabricate. Beijingul dorește deschiderea Strâmtorii Ormuz cât mai curând posibil, nu din cauza presiunii exercitate asupra Iranului, ci pentru că Statele Unite vor pune capăt războiului și vor înceta toate ostilitățile.
Dragonul intenționează ca vulturul să zboare din Orientul Mijlociu, iar gafa colosală a lui Trump este un pas semnificativ către reconfigurarea regiunii. Eforturile Chinei de a determina Arabia Saudită și Iranul să restabilească relațiile diplomatice în 2023 servesc de asemenea acestei strategii.
Deși China devine o superputere militară capabilă să producă arme de ultimă generație, pragmatismul său o determină să respingă războiul din cauza distrugerilor pe care le aduce. Această politică i-a alimentat creșterea economică, în timp ce puterea SUA a fost dispersată în conflicte pe care nu le-a câștigat niciodată. Vietnam, Afganistan, Irak și acum Iranul sunt exemple foarte bune. China preferă să aștepte și să vadă dispariția inamicului, deși linia ei roșie este Taiwanul, și vrea să-l convingă pe Trump să nu susțină vânzarea unui pachet de arme de 11 miliarde de dolari aprobat de Congres.
Acest context dificil va încadra întâlnirea dintre Trump și Xi. Ambii au arătat că vin pregătiți. SUA a sancționat nouă companii și persoane din China continentală și Hong Kong pentru sprijinirea Iranului în război; între timp, Beijingul le-a ordonat companiilor sale să ignore sancțiunile Washingtonului.
Vor fi și alte probleme mai ușoare pe masă, deoarece ambele părți sunt conștiente că au nevoie de succes economic. Acestea includ dispute comerciale, controlul exporturilor și alte aspecte tehnologice, agricole și financiare în care încă mai au opțiuni de abordat.
