Candidată la aderarea la Uniunea Europeană din 2022, R. Moldova, situată între România și Ucraina, dorește o reintegrare treptată a regiunii separatiste Transnistria, unde sunt staționate trupe rusești.
În ultimii ani, Transnistria a devenit tot mai dependentă de Chișinău, notează Le Monde, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Uniunea Europeană a dat săptămâna trecută undă verde preliminară deschiderii oficiale a primelor capitole de negociere pentru aderarea Ucrainei și a Republicii Moldova. Decizia, posibilă datorită ridicării veto-ului ungar, relansează procesul de aderare al Republicii Moldova, care își propune integrarea în UE până în 2030 și se numără printre țările candidate cele mai avansate în implementarea reformelor necesare.
Rămâne însă o întrebare: ce se va întâmpla cu regiunea separatistă Transnistria?
„Ar fi mai potrivit ca Transnistria să fie mai întâi reintegrată [sub autoritatea Chișinăului], iar apoi să aderăm la UE”, declara președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, într-un interviu acordat publicației Le Monde în aprilie. „Pe de altă parte, cred că nu trebuie să impunem condiții care ar permite Kremlinului să obțină un avantaj și să influențeze acest proces, astfel încât ar putea fi luată în considerare o soluție în două etape”. Aceasta ar presupune integrarea regiunii transnistrene într-o etapă ulterioară.
În această țară cu 2,5 milioane de locuitori, guvernul are o structură aparte: Biroul pentru Politici de Reintegrare. Creat în anii 2000, acesta are 14 angajați care se ocupă exclusiv de dosarele legate de Transnistria, regiune învecinată cu Ucraina, unde sunt staționați aproximativ 1.500 de soldați ruși și unde se află un important depozit de muniții la Cobasna.
Născută în urma separării de statul moldovean devenit independent – proces care a generat violențe și un conflict armat în 1992, susținut de Rusia -, regiunea Transnistria acoperă puțin peste 10% din teritoriul Republicii Moldova, în mare parte pe malul stâng al Nistrului.
Și astăzi, regiunea se află în afara controlului autorităților de la Chișinău, iar independența sa nu este recunoscută de comunitatea internațională. Din punct de vedere juridic (de jure), Chișinăul o consideră o regiune autonomă a țării.
Evitarea scenariului cipriot
Strategia Chișinăului constă într-o „reintegrare progresivă și pașnică în diferite domenii”, subliniază viceprim-ministrul moldovean Valeriu Chiveri, care coordonează Biroul pentru Politici de Reintegrare și este responsabil, în cadrul guvernului, de comunicarea cu autoritățile de facto de la Tiraspol, precum și de „coordonarea cu celelalte instituții” în chestiunea transnistreană.
Potrivit mai multor analiști moldoveni, Bruxellesul dorește să evite un scenariu similar celui din Cipru, care a aderat la UE în 2004, deși o parte a insulei se afla sub ocupație militară turcă.
În pofida liniei de demarcație dintre zona aflată sub autoritatea Chișinăului și cea controlată de regimul prorus de la Tiraspol, marea majoritate a celor 355.000 de locuitori ai Transnistriei dețin cetățenia Republicii Moldova, iar aproximativ 20.000 de transnistreni se deplasează zilnic în marile orașe moldovenești pentru a munci, a studia, a face cumpărături, a merge la medic sau pentru a-și vizita rudele. Ei pot, de asemenea, să voteze la alegerile din Republica Moldova. În sens invers însă, pentru moldovenii de pe malul drept al Nistrului este mai dificil să treacă de controalele transnistrene pentru a ajunge pe malul stâng.
Până la invazia rusă a Ucrainei din februarie 2022, situația din Transnistria favoriza tot felul de aranjamente și activități de contrabandă, comerțul ilegal dinspre și către portul ucrainean Odesa, aflat în apropiere, fiind o componentă importantă a economiei regiunii.
Frontiera dintre Ucraina aflată în război și Transnistria este acum închisă, iar autoritățile de la Kiev au anunțat, în aprilie, că au amplasat mine în zonă, temându-se de amenințări provenite din regiunea separatistă moldoveană. În consecință, Transnistria a devenit din ce în ce mai dependentă de Chișinău.
Această evoluție este vizibilă în mai multe domenii, în special în economie. „Acum toate bunurile produse în Transnistria sunt controlate de Chișinău”, explică Ion Manole, directorul organizației neguvernamentale Promo-LEX, care militează pentru respectarea drepturilor omului în Transnistria. Din 2022, exporturile regiunii către Uniunea Europeană au crescut de la aproximativ 60% la 70–80% din total.
Republica Moldova s-a sincronizat, de asemenea, în 2022 cu rețeaua energetică europeană. Astfel, s-a eliberat de dependența față de gazul rusesc care tranzita regiunea separatistă prin centrala termoelectrică de la Cuciurgan, un alt pilon important al economiei transnistrene.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
În 2025, Transnistria și-a pierdut accesul la gazul rusesc gratuit și livrat în cantități mari, ca urmare a unui litigiu dintre Rusia și Republica Moldova și a opririi, la sfârșitul anului 2024, a gazoductului care traversa Ucraina. Situația a provocat o gravă criză energetică și economică la începutul anului 2025, când aprovizionarea cu gaze a fost întreruptă.
În prezent, regiunea este alimentată prin piața europeană, prin intermediul unor intermediari suspectați că sunt finanțați cu bani ruși, iar situația rămâne fragilă.
Eliminarea privilegiilor fiscale
Maia Sandu a evocat această situație în interviul acordat publicației Le Monde: „Rusia oferă din ce în ce mai puțin sprijin regimului din Transnistria, în special pe plan energetic. Ca urmare, nivelul de trai de pe malul drept al Nistrului, aflat sub autoritatea Chișinăului, este mai ridicat decât cel de pe malul stâng.
”Această criză energetică și economică a coincis cu creșterea numărului de locuitori ai Transnistriei înscriși la medici de familie din zona controlată de Chișinău: de la 39.238 în iunie 2025 la 50.421 șase luni mai târziu. Autoritățile moldovene au anunțat, de asemenea, la sfârșitul lui 2025, că 74.500 de locuitori ai Transnistriei erau înregistrați în sistemul moldovenesc de asigurări de sănătate.
Chișinăul dispune astfel de mai multă libertate de acțiune pentru proiectul său de „reintegrare progresivă”. Din 2024, Republica Moldova a eliminat treptat privilegiile fiscale și vamale ale Transnistriei, pentru a scoate regiunea dintr-o „zonă gri” și a o integra în sistemul economic și fiscal moldovenesc și european.
„În paralel va fi creat un fond de convergență pentru a recupera aceste resurse și a le utiliza în proiecte sociale și de infrastructură în Transnistria”, precizează viceprim-ministrul Valeriu Chiveri, care consideră că leul moldovenesc va înlocui treptat rubla transnistreană în regiune.
Persistă însă numeroase obstacole, dintre care cel mai important este demilitarizarea, începând cu retragerea trupelor ruse din Transnistria.
„Progresele sunt limitate deoarece există o lipsă de voință politică din partea Tiraspolului”, afirmă Valeriu Chiveri, precizând că negocierile pe această temă se desfășoară împreună cu partenerii europeni și americani. Totul va depinde și de evoluția situației din Ucraina: „O pace durabilă ar crea condiții mai favorabile pentru reintegrare”, adaugă viceprim-ministrul.
Există și un alt actor care trebuie convins: oligarhul Victor Gușan, aflat la conducerea conglomeratului Sheriff, care controlează economia regiunii separatiste și care a beneficiat până acum de avantajele menținerii statu quo-ului.
Riscul izolării
La rândul său, Moscova și-a continuat amenințările în luna mai, facilitând acordarea cetățeniei ruse locuitorilor Transnistriei și declarând că dorește să îi „protejeze” pe cetățenii ruși din regiune – aproximativ 200.000 de persoane – împotriva unei Republici Moldova acuzate că ar încerca să provoace un „conflict”.
Ca răspuns, liderul de facto al regiunii separatiste, Vadim Krasnoselski, oscilează între fidelitatea față de Rusia și dorința de a menține relații bune cu Chișinăul: „Indiferent de complexitatea relațiilor noastre, am întotdeauna încredere în liderii politici moldoveni. Cred că spun adevărul atunci când afirmă că se opun unei soluții militare la problema transnistreană”, a declarat el la începutul lunii mai.
Ion Manole, de la Promo-LEX, consideră că resursele Biroului pentru Politici de Reintegrare sunt încă prea limitate și ar dori ca „autoritățile moldovene să se adreseze mai direct locuitorilor”. El amintește că transnistrenii nu formează un bloc omogen de rusofoni automat favorabili Kremlinului: o parte importantă dintre ei vorbește și ucraineană și română, mulți lucrează deja în Uniunea Europeană și numeroși susțin chiar integrarea europeană.
În opinia lui Ion Manole, dacă Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană fără Transnistria, aceasta din urmă va deveni, de facto, izolată și s-ar putea afla într-un impas.
El estimează că „mulți vor dori să se mute pe malul drept al Nistrului, ceea ce autoritățile de la Tiraspol nu își doresc”, într-un moment în care regiunea a pierdut deja jumătate din populație în decursul ultimelor trei decenii.
