Conceptul de extindere „graduală” a Uniunii Europene revine tot mai des în discuțiile de la Bruxelles, în contextul în care R. Moldova și Ucraina avansează pe calea negocierilor de aderare. Ideea presupune ca statele candidate să fie integrate treptat în anumite politici, programe și mecanisme ale UE înainte de a deveni membre cu drepturi depline.
Franța și Germania, susținute de Belgia, Olanda și Luxemburg, propun ca viitoarele extinderi ale blocului comunitar să se desfășoare altfel decât până acum. Potrivit unui document comun al Parisului și Berlinului, intitulat „Un nou impuls pentru extindere”, procesul ar trebui să ofere mai multe beneficii țărilor candidate, dar și garanții suplimentare pentru actualele state membre ale UE, transmite europalibera.org.
În practică, integrarea graduală ar însemna că Republica Moldova ar putea avea acces mai rapid la unele avantaje ale Uniunii Europene, fără a aștepta finalizarea întregului proces de aderare. Este vorba despre participarea la programe europene, acces preferențial la piață, includerea în mecanisme precum SEPA, zona unică de plăți în euro, sau participarea la anumite reuniuni europene în calitate de observator, fără drept de vot.
Conceptul nu este complet nou. Statele candidate sunt deja integrate, într-o anumită măsură, în unele politici europene înainte de aderarea propriu-zisă. Noutatea constă însă în faptul că marile state membre ale UE vor ca acest proces să devină mai structurat, mai vizibil și condiționat mai clar de progresele înregistrate de fiecare țară candidată.
Documentul franco-german insistă că integrarea graduală nu trebuie să înlocuiască aderarea deplină la Uniunea Europeană. Autorii susțin că scopul nu este prelungirea drumului spre UE, ci oferirea unor stimulente care să accelereze reformele și apropierea statelor candidate de blocul comunitar.
Totuși, propunerea ridică și semne de întrebare. Unii oficiali din statele candidate se tem că noul model ar putea transforma procesul de aderare într-o „sală de așteptare mai confortabilă”, în care țările primesc anumite beneficii, dar fără garanții clare privind momentul aderării efective. Există și temerea că acest mecanism ar putea crea o formă de statut de membru de rang secund.
O altă componentă importantă este principiul reversibilității. Acesta presupune că beneficiile acordate unei țări candidate pot fi suspendate sau retrase dacă statul respectiv înregistrează regres în domeniul reformelor, al statului de drept sau al respectării valorilor fundamentale ale UE.
Pentru Republica Moldova, această abordare poate avea atât avantaje, cât și riscuri. Pe de o parte, Chișinăul ar putea beneficia mai devreme de unele instrumente europene, de sprijin financiar și de o prezență mai activă în dialogul instituțional cu UE. Pe de altă parte, aderarea propriu-zisă ar putea rămâne un obiectiv îndepărtat, mai ales în condițiile în care multe state membre nu vor o extindere prea rapidă.
În documentul comun al Franței și Germaniei, Republica Moldova este menționată alături de statele din Balcanii de Vest, precum Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Macedonia de Nord și Serbia. Ucraina nu este inclusă în aceeași formulă, ceea ce sugerează că Bruxellesul ar putea analiza modele diferite de integrare pentru candidați diferiți.
Pentru Moldova și statele din Balcanii de Vest, propunerea include reuniuni comune mai frecvente cu reprezentanții Comisiei Europene și ai Parlamentului European, precum și participarea la unele reuniuni ale Consiliului UE în calitate de observatori, fără drept de vot.
