Terenurile pe care se vor disputa meciurile de la Cupa Mondială FIFA 2026 sunt rezultatul unui proces complex care combină agricultura, ingineria și tehnologia.
Specialiștii spun că suprafețele de joc trebuie să ofere aceleași condiții indiferent dacă meciurile au loc în Miami, Ciudad de México, Vancouver sau New Jersey. Fotbalul modern impune standarde mult mai ridicate decât în trecut. Suprafața trebuie să reziste la meciuri succesive, condiții meteo diferite și solicitări intense, fără a afecta calitatea jocului, potrivit Reuters.
Tipul de gazon diferă de la un stadion la altul. În regiunile mai răcoroase sunt preferate combinații de raigras și Kentucky bluegrass, specii care se refac rapid după deteriorare. În zonele mai calde sunt utilizate varietăți de bermudagrass, recunoscute pentru rezistența la temperaturi ridicate și secetă.
Potrivit specialiștilor implicați în proiectul FIFA, fiecare stadion va folosi gazon adaptat condițiilor locale, pentru a asigura o suprafață de joc cât mai uniformă pe durata turneului. Sub stratul de iarbă se află sisteme complexe de drenaj, irigație și aerare. Unele arene vor utiliza inclusiv structuri modulare subterane care stochează și distribuie apa și aerul către rădăcini.
Pregătirea terenurilor începe cu luni înainte de startul competiției. Gazonul este cultivat pe ferme specializate, în condiții atent monitorizate. Cercetători americani implicați în testarea suprafețelor pentru Cupa Mondială au arătat că un gazon de calitate pentru competiții poate fi obținut în aproximativ patru luni.
După maturizare, iarba este recoltată în fâșii mari și transportată rapid către stadioane, adesea în camioane frigorifice. În unele cazuri, gazonul parcurge sute sau chiar mii de kilometri înainte de instalare. Montajul propriu-zis poate fi finalizat în mai puțin de două zile.
Multe dintre terenurile moderne folosesc sisteme hibride. După instalarea gazonului, milioane de fibre sintetice sunt introduse în sol pentru a consolida structura suprafeței. Rădăcinile se dezvoltă în jurul acestor fibre, ceea ce reduce riscul deteriorării terenului în timpul meciurilor. Din tribune, diferența este practic imposibil de observat. Regulamentele FIFA permit utilizarea acestor tehnologii pentru creșterea durabilității suprafețelor de joc.
Munca nu se oprește după instalare. Gazonul este tuns aproape zilnic și irigat atent pentru a menține viteza și comportamentul mingii. După fiecare partidă, echipele de întreținere repară zonele afectate de alunecări, tacklinguri și schimbări bruște de direcție.
Lumina reprezintă o altă provocare. În stadioanele unde soarele ajunge greu la suprafața de joc sunt folosite sisteme mobile cu LED-uri care simulează lumina naturală. Deși spectatorii observă doar meciul, terenurile de la Cupa Mondială sunt rezultatul unor luni de muncă și al unor tehnologii dezvoltate special pentru cel mai important turneu de fotbal al lumii.
