Arheologii au descoperit mai mulți litri de bere veche de 2.300 de ani în inima unui mormânt din secolul al IV-lea î.Hr., situat la câțiva kilometri de Marele Zid Chinezesc.
Mai mulți litri de bere veche de 2.300 de ani au fost descoperiți de arheologii din China, relatează Le Figaro.
În China antică, decedații erau îngropați cu băuturi fermentate drept ofrande. Se credea că acestea facilitează comunicarea cu lumea spiritelor și aduc alinare morților în viața de apoi.
Această tradiție funerară ar explica descoperirea recentă, într-un cimitir din apropierea orașului Guyuan din provincia Ningxia. Aici, a fost decoperită o sticlă de bronz, care conținea 3,7 litri dintr-un lichid care seamănă cu berea, conform analizelor.
Pare a fi un lichid albastru-verzui, fără miros, potrivit site-ului IFL Science citat de sursă. Locul de înmormântare, situat la câțiva kilometri de o secțiune a Marelui Zid Chinezesc, datează din perioada Statelor Combatante, între 445 și 221 î.Hr.
Oamenii de știință au identificat 23 de clase de compuși organici, inclusiv aminoacizi, acizi grași și carbohidrați, precum și 8.571 de celule de drojdie. Prezența meiului, grâului și orzului a confirmat, de asemenea, că era într-adevăr bere și nu o băutură pe bază de fructe. Această băutură, datată între 547 și 221 î.Hr., demonstrează, potrivit cercetătorilor, un proces de fabricare a berii rafinat și sofisticat pentru acea vreme. De asemenea, se încadrează în lunga istorie a berii din China, potrivit aceleiași surse.
Primele beri fabricate din cereale, obținute prin malțificare și fabricare a berii, au o vechime de aproximativ 5.000 de ani. Această descoperire amintește de alte descoperiri similare din Europa, cum ar fi în Polonia. Aici, analizele chimice au relevat urme de alcool fermentat vechi de 4.500 de ani în ceramica funerară neolitică. Aceste descoperiri, posibile datorită progreselor în tehnologiile analitice, ilustrează importanța și rolul băuturilor fermentate în ritualurile funerare de-a lungul istoriei.
Descoperirea a dezvăluit și o tehnică sofisticată de conservare pentru acea vreme. Berarul sigila interiorul gâtului cu o pânză înainte de a adăuga un amestec de nămol și compuși organici. Astfel, era format un strat dublu protector.
Gâtul în sine, în formă de căpățână de usturoi, oferea un alt indiciu despre conținutul recipientului. Acesta reprezenta un marker stilistic clasic în cultura chineză antică, pentru recipientele de băuturi alcoolice. Gustul acestei beri nu seamănă cu gustul pe care îl știm astăzi. Conform studiului, acest lucru se datorează nivelurilor ridicate de acid lactic, oxalic și tartric. Ele sugerează un gust acru, deși rămâne neclar dacă aceste arome provin din lichidul în sine sau din învechirea extremă la care a fost supusă.
