Pe fondul unui val de rezistență anti-Trump și al unei anxietăți economice urbane tot mai accentuate, candidații socialiști democrați cuceresc pârghiile puterii executive și legislative în primăriile din marile orașe de pe tot cuprinsul Statelor Unite, folosind o mașinărie electorală extrem de disciplinată și o platformă hiper-focalizată pe așa-numitul „socialism de canal”.
Această strategie agresivă transformă eficient fiefurile moderate tradiționale albastre (democrate) în adevărate fortărețe progresiste, forțând o discuție profundă despre direcția viitoare a Partidului Democrat, spun analiști consultați de G4Media.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Victorie în D.C.
Janeese Lewis George a câștigat alegerile primare democrate pentru funcția de primar al districtului Washington, după ce principalul ei contracandidat, Kenyan McDuffie, și-a recunoscut înfrângerea joi dimineață.
Până vineri dimineață, Lewis George obținuse 53,4% din voturi, după numărarea a 85% din buletinele de vot, conform NBC. Contracandidatul său, McDuffie, a înregistrat un scor de 36%.
“Deși procesul final de certificare va continua, este clar că alegătorii au ales o altă cale,” a declarat McDuffie într-un comunicat. “În cursul acestei dimineți, am sunat-o pe colega mea din Consiliu, Janeese Lewis George, pentru a o felicita pentru victorie și pentru a-i ura succes în pregătirea pentru alegerile generale.”
Toți ceilalți candidați din această cursă aglomerată au obținut sub 10% din voturi în primele alegeri primare democrate din district desfășurate sub sistemul votului preferențial (ranked-choice). Procesul de numărare a voturilor în oraș a fost criticat pentru ritmul lent, în condițiile în care doar puțin peste 60% din sufragii fusese contorizate în noaptea alegerilor. Cursa nu va mai avansa către un al doilea tur de scrutin specific sistemului preferențial, deoarece Lewis George a depășit pragul de 50% din opțiuni.
Victoria lui Lewis George, care este membră a Socialiștilor Democrați din America (DSA) în Consiliul Municipal din Washington D.C., încheie o rundă de alegeri primare extrem de urmărită, care promite să schimbe direcția orașului și o plasează ca favorită certă pentru scrutinul din noiembrie. În Washington, un district profund albastru, pro-democrat, câștigătorul primarelor democrate devine aproape garantat primar. La alegerile prezidențiale din 2024, districtul a votat în proporție de 92,5% pentru fosta vicepreședintă, democrata Kamala Harris.
Analiștii au notat că victoria socialistei este importantă, în condițiile în care, în alegerile municipale și în primarele din SUA, prezența este adesea foarte scăzută, uneori sub 20-25%. Mașinăria electorală a DSA este extrem de eficientă tocmai pentru că mobilizează un nucleu dur de tineri ideologizați într-un scrutin în care electoratul general (mai moderat) adesea nu se prezintă.
În acest context, trebuie spus că DSA nu câștigă doar prin mesaje, ci prin tehnologie și logistică. Ca să concureze cu banii marilor corporații, candidații socialiști:
- Folosesc micro-donații (pe platforme ca ActBlue).
- Duc campanii masive de tip door-knocking (bătut la uși) organizate prin aplicații mobile de mapare a electoratului, transformând voluntarii tineri într-o forță de infanterie politică pe care democrații centriști nu o au.
Revenind la alegerile din capitala federală americană, trebuie spus că, în ciuda unei liste care a inclus mai bine de o jumătate de duzină de candidați, cursa s-a rezumat în cele din urmă la un duel între McDuffie și Lewis George, care s-au impus ca lideri de sondaj și s-au înfruntat frecvent în timpul dezbaterilor. Campania a devenit o adevărată bătălie pentru viitoarea orientare a Partidului Democrat din district.
Lewis George a candidat pe o platformă de reformă progresistă, atrăgând comparații cu primarul din New York, socialistul democrat Zohran Mamdani, în timp ce McDuffie s-a prezentat ca un centrist pragmatic și un aliat al primarului în exercițiu, Muriel Bowser.
Ambii candidați au încercat să se distanțeze de abordarea lui Bowser în relația cu președintele Donald Trump, după ce criticii au acuzat-o pe primărița aflată la final de mandat că a fost prea conciliantă cu Casa Albă, pe fondul tensiunilor legate de autonomia locală a Washingtonului și supravegherea federală.
Trump a intervenit în cursă cu doar câteva zile înainte de încheierea votului, avertizând că ar putea încerca să reducă autonomia districtului dacă Lewis George va câștiga. “Nu ne vom pierde afacerile,” a declarat Trump. Lewis George a taxat dur aceste afirmații, numindu-le “un atac la adresa democrației însăși” și a susținut că alegătorii din district își doresc un primar dispus să îl înfrunte pe președintele republican.
Diferențele de viziune politică au definit, de asemenea, competiția din capitala federală. McDuffie a pus accentul pe creșterea economică, dezvoltarea afacerilor și accesibilitatea costurilor de trai, în timp ce Lewis George a pledat pentru o intervenție guvernamentală masivă pentru a aborda costurile locuințelor și inegalitatea economică.
Cursa a fost marcată și de controverse politice. Cu câteva zile înainte de finalizarea votului, Biroul de Finanțare a Campaniilor Electorale a constatat că echipa lui Lewis George a coordonat în mod necorespunzător activitățile cu sindicatele și cu un comitet de cheltuieli independente. Lewis George a negat orice neregulă, respingând concluziile ca fiind motivate politic.
Asaltul roșu
Fenomenul ascensiunii socialiștilor democrați în marile metropole americane nu se limitează însă doar la Coasta de Est, la Washington sau New York, ci a cucerit oficial și cel de-al cincilea cel mai mare oraș de pe Coasta de Vest.
În cadrul uneia dintre cele mai strânse și disputate curse electorale din istoria recentă a orașului, activista progresistă Katie Wilson a fost aleasă primar al metropolei Seattle în noiembrie 2025, forțându-l pe edilul moderat în funcție, Bruce Harrell, să își recunoască înfrângerea la City Hall.
Campania electorală a lui Wilson a preluat și reflectat fidel temele de stânga populistă care l-au propulsat pe Mamdani în funcția de primar al orașului New York. Deși Wilson nu a mai deținut niciodată o funcție publică înainte de acest mandat, ea a reușit să capitalizeze frustrarea profundă a electoratului local legată de accesibilitatea locuințelor și siguranța publică, surclasându-l pe Harrell cu aproape zece procente încă din alegerile primare din august.
Victoria sa reprezintă o cotitură radicală pentru administrația din Seattle. Această tranziție vine la pachet și cu o provocare majoră de guvernare: noul primar socialist va trebui să își implementeze agenda colaborând cu un Consiliu Municipal aproape complet reînnoit, în care doar doi din cei șapte membri au la activ mai mult de un singur mandat.
Katie Wilson, care înainte de a deveni primăriță a condus doar o organizație non-profit intitulată Transit Riders Union, s-a auto-identificat drept socialistă democrată, fiind comparată și ea frecvent de analiști cu primarul din New York, datorită unei platforme economice similare care include promisiunea de a explora înființarea de magazine alimentare administrate de stat.
Tot pe modelul lui Mamdani, Wilson și-a axat campania pe transformarea metropolei de pe Coasta de Vest într-o fortăreață administrativă capabilă să blocheze directivele federale ale Administrației Trump.
Victoria sa a readus însă în prim-plan controverse majore legate de siguranța publică și reformele radicale din trecut, după ce, în iunie 2020, Wilson a pledat deschis într-un editorial pentru desființarea departamentelor de poliție și tăierea bugetului forțelor de ordine din Seattle cu 50%.
Iar la începutul acestei luni, radicala de stânga Nithya Raman și-a asigurat un loc în turul de scrutin decisiv din noiembrie împotriva primarului din Los Angeles, Karen Bass.
O schimbare profundă
Victoria lui Janeese Lewis George în alegerile primare democrate din capitala federală sau a lui Katie Wilson în Seattle este parte a unei schimbări politice profunde, care reconfigurează structurile de putere municipală din Statele Unite, au spus analiștii de peste ocean. În timp ce mass-media națională rămâne blocată în bătăliile partizane convenționale dintre democrați și republicani, o mișcare din ce în ce mai organizată, disciplinată și victorioasă cucerește marile orașe americane: socialiștii democrați.
De la provocări șocante în alegerile primare până la curse dominante pentru primărie, candidații susținuți de Socialiștii Democrați din America se transformă dintr-o mișcare de protest marginală într-o forță majoră de guvernare. Departe de a fi o anomalie localizată, acest fenomen rearanjează modul în care centrele urbane americane se raportează la puterea municipală, serviciile publice și rezistența în fața puterii federale.
Nicăieri nu este mai clară această schimbare decât în capitala federală. Victoria consilierei Janeese Lewis George în alegerile primare democrate pentru primăria din Washington D.C. reprezintă un reper definitoriu pentru mișcare. Câștigul ei nu i-a asigurat doar un nou birou; a zguduit din temelii establishment-ul politic al orașului prin înlăturarea structurii politice moderate care domina de mult timp orașul.
După cum au detaliat analiștii americani, Lewis George a respins cu succes oponenții moderați, precum Kenyan McDuffie, exploatând anxietățile urbane profunde legate de costurile locuințelor, povara îngrijirii copiilor și influența dezvoltatorilor corporativi. Candidând în primele alegeri din istoria orașului care au utilizat sistemul de vot preferențial, Lewis George a dominat în districtele cu electorat tânăr, obținând marje largi acolo unde peste 60% din populație are sub 35 de ani.
Victoria ei subliniază o realitate națională mai amplă din Statele unite: socialismul democrat nu mai este limitat la anumite zone progresiste izolate, cum ar fi Vermont sau New York City. Acesta câștigă teren chiar în centrul puterii americane.
Undele de șoc ale acestei victorii s-au simțit imediat în peisajul media, FoxNews relatând, de exemplu, că succesul lui Lewis George reflectă influența în puternică expansiune a ideologiei explicite de extremă stângă direct în interiorul mașinăriei democrate urbane. Adresându-se unei mulțimi entuziaste de susținători în noaptea alegerilor, Lewis George a încadrat de altfel victoria sa ca pe o dovadă a așteptărilor publice: “Oamenii s-au săturat să audă ce nu poate face guvernul. Vor să audă ce poate face guvernul atunci când îți pasă, când te implici, când asculți și când pui oamenii pe primul loc.”
Schimbarea seismică observată în capitala D.C. a răsunat puternic și în cea mai mare metropolă a Americii. În urma ascensiunii istorice a lui Zohran Mamdani la primărie, filiala din New York City a Socialiștilor Democrați din America (NYC-DSA) își folosește victoria de la primărie pentru a-și extinde agresiv amprenta.
După cum a detaliat New York Times, Mamdani, care a numit în mod constant DSA “casa sa politică”, a alterat fundamental calculul politic al statului, mutând focarul progresist de la activismul local direct în competițiile legislative federale și statale cu mize mari.
Platforma populistă a lui Mamdani pentru primărie, axată pe accesibilitatea costurilor de trai – centrată pe îngrijirea universală a copiilor, înghețarea chiriilor reglementate și transportul public gratuit – a demonstrat că brandul socialist democrat nu mai este un handicap în cursele la nivel de oraș. Acum, aceeași infrastructură este desfășurată ca o conductă instituțională formidabilă, oferind trupele din teren, consultanța strategică și arhitectura de campanie necesare pentru a-i contesta pe democrații din establishment în alegerile primare din iunie 2026.
Efectele de propagare ale victoriei lui Mamdani sunt cele mai acute în actualele curse electorale primare pentru Congresul din New York. Susținuți de un val de fervoare anti-Trump și de anxietate economică, candidații aliniați la DSA vizează agresiv locuri federale, construindu-și campaniile în jurul populistului economic progresist. În loc să se concentreze strict pe puritatea ideologică, acești contestatari pentru Congres profită de frustrarea profundă a alegătorilor legată de costurile locuințelor și de inflație, poziționându-se ca outsideri dispuși să “lovească la nivel înalt” în puterea instituțională.
Cu toate acestea, această asertivitate tot mai mare a intensificat semnificativ tensiunile cu grupurile democrate centriste și cu organizațiile bine finanțate precum AIPAC, transformând aceste confruntări din alegerile primare într-un război prin procură, cu mize mari, asupra strategiei de comunicare a partidului național înaintea alegerilor cruciale de la jumătatea mandatului din 2026.
Motive de revoltă
Dar cum au ajuns socialiștii democrați să ia cu asalt marile centre urbane din America? Comentatorii cred că peisajul politic s-a schimbat dramatic odată cu revenirea lui Donald Trump la președinție, în urma alegerilor din noiembrie 2024. El a câștigat atunci detașat scrutinul pentru Casa Albă în fața democratei Kamala Harris, adjudecându-și nu doar votul popular (49,81% la 48,34%), dar și Colegiul Electoral (312 de voturi electorale față de doar 226 de voturi electorale pentru candidata stângii) și toate cele șapte state swing la acele alegeri, respectiv Arizona, Carolina de Nord, Georgia, Michigan, Nevada, Pennsylvania, Michigan.
Departe de a reduce la tăcere stânga, administrația sa a acționat ca un catalizator imens pentru organizarea socialistă democrată. Amenințările lui Trump de a reduce personalul federal și de a interveni direct în afacerile interne ale orașelor au tulburat profund regiunile metropolitane.
Conform presei americane, candidații progresiști și socialiști înregistrează o ascensiune profundă în alegerile municipale, în special ca vehicul localizat de rezistență anti-Trump. Alegătorii urbani, simțindu-se înstrăinați de guvernul federal și dezamăgiți de pasivitatea percepută a democraților moderați tradiționali, tratează alegerile locale ca pe o linie de apărare crucială împotriva liderului de la Casa Albă.
Așa cum a explicat pentru G4Media și Michael Kazin, profesor de istorie la Universitatea Georgetown, “popularitatea unor astfel de candidați se datorează nemulțumirii din rândul democraților, în special al tinerilor din orașe și din alte zone progresiste, față de incapacitatea figurilor mai consacrate din partid de a aborda problemele națiunii – cu siguranță “accesibilitatea costurilor de trai,” dar și prăpastia dintre cei foarte bogați și americanii din clasa muncitoare, dominanța firmelor de tehnologie în economie și cultură, sprijinul militar pentru Israel și altele. Aproape fiecare democrat loial își dorește ca partidul să reziste în fața administrației Trump. Întrebarea-cheie este ce ar trebui să propună partidul ca alternativă pe viitor.”
Cifrele și tendințele care susțin această schimbare au atras atenția la nivel național, CNN urmărind șansele și viabilitatea pe termen lung a acestei mișcări de stânga municipale pe măsură ce se pregătește pentru o amprentă națională mai mare. Politologii notează că urna de vot locală a devenit un paravan cultural.
După cum a observat Associated Press, acești candidați reușesc pentru că “îi provoacă pe alegători să viseze și să se îndrăgostească nu doar de candidații individuali, ci și de procesul politic ca întreg.” Astfel, au notat analiștii, “este mai puțin vorba despre a fi de dreapta sau de stânga, cât despre disponibilitatea de a te ridica împotriva celor puternici.”
Prin construirea unei “fortărețe urbane” agresive, candidații de stânga prezintă primăriile ca pe un control suprem asupra politicilor conservatoare federale. De exemplu, Lewis George a promis deschis că va folosi pârghiile legale prin pactul de autonomie din Washington D.C. pentru a rezista abuzurilor federale, inclusiv prin anularea ordinelor executive care ar permite poliției locale să coopereze cu agenții din Immigration and Customs Enforcement sau ICE.
Socialismul de canal
În timp ce criticii asociază adesea socialismul cu teorii ideologice abstracte sau revoluții internaționale de anvergură, socialiștii urbani moderni câștigă privind înapoi către o tradiție americană numită “Sewer Socialism” sau socialismul de canal.
Originar din Milwaukee la începutul secolului XX, socialismul de canal se concentrează puternic pe o guvernare curată, lucrări publice, sănătate publică și repararea infrastructurii publice, mai degrabă decât pe o ideologie teoretică. Așa cum a explorat Axios, socialiștii democrați de astăzi execută o repornire modernă a acestui pragmatism.
Iar fenomenul face parte integrantă din afinitatea tot mai mare pe care americanii, mai ales cei tineri și educați, o au față de socialism. Astfel, 67% dintre studenți au o părere pozitivă sau neutră despre cuvântul “socialism,” comparativ cu 40% pentru cuvântul “capitalism,” conform unui sondaj Axios-Generation Lab din 2025.
La un nivel mai larg, 39% dintre adulții din SUA au o viziune pozitivă asupra socialismului, în timp ce 54% privesc capitalismul în mod pozitiv, potrivit unui sondaj Gallup din 2025. Mai mult, doar 42% dintre democrați privesc capitalismul într-o lumină favorabilă, în timp ce 66% au o părere pozitivă despre socialism.
De altfel, la protestele anti-Trump din marile orașe americane, demonstranții au purtat steaguri sovietice – secera și ciocanul pe pânză roșie – ca simboluri ale rezistenței.
Mișcarea a evoluat dincolo de marile orașe către frontiere neașteptate, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu orașe mici din California, care pariază masiv pe cadrele socialiste municipale, semnalând că acest model se extinde în comunitățile mai mici din întreaga Americă.
Între timp, liderii nou aleși, cum ar fi primarul Mamdani din New York – care a organizat mitinguri masive în Brooklyn alături de senatorul Bernie Sanders – îmbrățișează acest etos practic. Mamdani și-a numit abordarea “politica gropilor din asfalt” (pothole politics), conectând-o în mod explicit cu moștenirea din Milwaukee.
“Aceasta este politica gropilor din asfalt – răspunsul nostru la socialismul de canal – în care guvernul nu este prea ocupat, prea plin de importanță sau prea împotmolit în hârțogărie pentru a rezolva problemele acestui oraș, indiferent de mărimea lor. Câștigi încrederea cuiva printr-un rezultat concret,” a afirmat edilul din metropola de pe Hudson.
Comentatorii spun că, în loc să se prezinte cu lozinci abstracte anticapitaliste, socialiștii democrați se concentrează intens pe probleme materiale de zi cu zi, care afectează direct calitatea vieții unui locuitor. Așa cum face Mamdani la New York, unde el și-a făcut campanie promițând, printre altele:
- Protecția chiriașilor: Extinderea controlului chiriilor, dreptul universal la asistență juridică în instanțele de evacuare și finanțarea integrală a locuințelor publice.
- Utilități municipale: Internet în bandă largă deținut de municipalitate și rețele municipale de energie verde pentru a combate creșterea facturilor la utilități.
- Tranzit public: Extinderea liniilor de autobuz gratuite și protejarea spațiilor publice împotriva privatizării corporative.
Gabriel Winant, un cunoscut istoric, eseist și academician american, profesor asociat de istorie la Universitatea din Chicago, a remarcat de altfel acest lucru într-o declarație pentrru G4Media, spunând că “ceea ce candidații socialiști au reușit acum să demonstreze publicului este că problemele economice practice ale vieții americane – inaccesibilitatea locuințelor, lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor, calitatea slabă a transportului public etc. – sunt conectate în mod fundamental cu consolidarea puterii de către o clasă autoritară de miliardari. Nu există nicio alegere de făcut între aceste probleme.”
Concentrându-se pe bunurile publice, socialiștii reușesc să își decupleze ideologia de stigmatele Războiului Rece, făcând-o extrem de atractivă pentru alegătorii urbani din clasa muncitoare care doresc pur și simplu servicii municipale funcționale.
Nu este de aceea de mirare că Asociația Socialiștilor Democrați a atins pragul de 100.000 de membri în februarie 2026, după ce un flux de tineri americani s-au alăturat mișcării în ultimul deceniu în urma candidaturilor la președinție ale senatorului de Vermont, Bernie Sanders, de asemenea un socialist democrat declarat, și a crescut de atunci la 110.000. Aproximativ 172 de candidați sprijiniți la nivel național de DSA au câștigat funcții elective din 2018 până în prezent, a declarat un purtător de cuvânt al DSA pentru Axios.
Acest număr nu îi include pe “socialiștii democrați auto-declarați, pe membrii DSA care nu au primit o susținere la nivel național sau pe candidații sprijiniți exclusiv de filialele locale ale DSA,” a adăugat purtătorul de cuvânt.
Partidul Democrat, încotro?
Ascensiunea rapidă a acestor candidați socialiști a stârnit o dezbatere acerbă cu privire la viitorul Partidului Democrat în sens larg. Pentru establishment-ul majoritar, valul socialist este privit cu profundă anxietate.
Criticii susțin că o deplasare prea mare spre stânga ar putea îndepărta alegătorii moderați din suburbii, care sunt esențiali pentru câștigarea alegerilor la nivel de stat sau național.
Un articol publicat de UnHerd sugerează că ceea ce vedem este o “cucerire socialistă” lentă a brandului democrat de jos în sus, forțându-i pe liberalii tradiționali să adopte poziții politice de extremă stângă doar pentru a supraviețui în alegerile primare locale.
Deloc surprinzător, canalele conservatoare au amplificat aceste evoluții pentru a susține că marile orașe se îndreaptă spre o gestionare defectuoasă radicală, indicând probleme legate de criminalitatea urbană, creșterea taxelor și exodul afacerilor. Mai mult, oponenții ideologici avertizează împotriva parcursului istoric al politicilor socialiste în ansamblu.
De exemplu, un avertisment publicat în The Hill le reamintește cititorilor de tragediile autoritare ale controlului de stat sovietic din secolul XX, îndemnând la prudență atunci când se extinde intervenția guvernamentală pe piața liberă.
Conservatorii fiscali avertizează, de asemenea, că programele sociale masive propuse de stânga riscă să împingă orașele într-o profundă instabilitate financiară. Oponenții notează că orașe precum Washington D.C. alocă deja porțiuni masive din bugetele lor serviciilor sociale subvenționate și se confruntă cu deficit de venituri iminent. Adăugarea serviciilor universale de îngrijire a copiilor, a transportului gratuit și a zeci de mii de noi unități locative ar putea împinge economiile metropolitane aflate în dificultate dincolo de margine.
Acestea sunt câteva dintre motivele care-i fac pe mulți să se întrebe dacă mișcarea va putea, în final, să guverneze. Testul suprem pentru lista tot mai mare de primari, membri ai consiliilor locale și organizatori comunitari socialiști democrați nu va fi așadar doar câștigarea campaniilor, ci guvernarea eficientă. Aceasta în condițiile în care echilibrarea programelor sociale ambițioase alături de baza fiscală reală a unui oraș necesită o abilitate politică imensă.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
În plus, atitudinile lor radicale au iritat frecvent comunitățile de afaceri. Așa cum s-a întâmplat la Seattle, unde primărița socialistă Katie Wilson a îndemnat frecvent la boicotarea gigantului Starbucks, una dintre emblemele cele mai cunoscute din metropola de la Pacific. De exemplu, ea s-a alăturat angajaților Starbucks aflați în grevă și a îndemnat deschis cetățenii să evite gigantul cafelei, provocând critici din partea liderilor corporativi, care au acuzat administrația sa că tratează angajatorii ca pe niște adversari.
Tensiunile economice din oraș s-au intensificat mai ales după ce Starbucks a anunțat deschiderea unui nou centru corporativ de 2.000 de angajați în Nashville, Tennessee. Această mutare a alimentat temerile politicienilor locali și ale comunității de afaceri cu privire la un posibil exod al marilor companii, îngrijorări amplificate și de introducerea unei noi taxe de 9,9% în statul Washington pe veniturile care depășesc un milion de dolari. Deși inițial Wilson a respins ironic speculațiile privind plecarea milionarilor din regiune, ea insistă acum că dorește ca Starbucks să își păstreze prezența istorică în Seattle și că retorica sa nu ar trebui interpretată ca o ostilitate generală la adresa sectorului privat.
De asemenea, există exemple concrete de reacții adverse după alegerea unor radicali de stânga. De pildă, în San Francisco sau New York, au existat momente în care alegătorii au votat pentru revocarea din funcție a unor procurori sau oficiali ultra-progresiști din cauza îngrijorărilor legate de criminalitate. Trecerea de la opoziție la gestionarea unui buget de miliarde și a sindicatelor dure, cum sunt cele ale poliției sau ale pompierilor, temperează rapid radicalismul, au remarcat comentatorii.
Nu trebuie uitat și riscul politic pentru Partidul Democrat în ansamblu: în timp ce brandul “socialist” aduce victorii în districte urbane sigure (unde tinerii, albi sau progresiști din clasa de mijloc s-au mutat recent și unde oricum republicanii nu au nicio șansă), el este folosit ca o sperietoare politică extrem de eficientă de către republicanii lui Trump în statele industriale oscilante (swing states) și în suburbiile din Ohio, Pennsylvania sau Wisconsin, unde eticheta de “socialism radical” poate îndepărta electoratul independent de care democrații au nevoie pentru a recâștiga Congresul.
Revenind la aleșii socialiști democrați care au luat cu asalt marile centre urbane albastre din America, comentatorii au notat că, dacă acești lideri nou aleși vor reuși să își echilibreze bugetele, reducând în același timp în mod tangibil costul vieții și îmbunătățind infrastructura publică, “socialismul de canal” ar putea deveni cu ușurință modelul pentru orașele din întreaga națiune. Deocamdată însă, un lucru este sigur: marile orașe din SUA nu mai sunt doar în siguranță “albastre.” Ele devin din ce în ce mai “roșii,” doar că nu în nuanța de roșu la care se așteaptă Washingtonul (adică republican), ci la cel promovat de Che Guevera și alți idealiști din stânga radicală.
