Datele agroclimatice ale programului european Copernicus arată că fermele din România, alături de cele din sudul continentului, sunt printre cele mai expuse la riscuri generate de schimbările climatice.
Deși nu se află în topul țărilor europene cu strategii dezvoltate pentru a combate schimbările climatice, agricultorii români caută soluții pentru a supraviețui, potrivit stiripesurse.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Agricultorii români obișnuiau deja să spună că „la fiecare 5 ani buni există un an prost”, însă, de peste o decadă și jumătate, realitatea a arătat exact opusul: la fiecare 5 ani proști au avut un an bun. Fenomenele meteo extreme precum seceta, grindina, înghețurile tardive sau chiar inundațiile, au crescut în frecvență și intensitate, afectând suprafețe tot mai extinse pe perioade tot mai lungi. Schimbări ce obligă fermierii să găsească soluții.
La fel ca oricare alt stat membru UE, România are un Plan Național Strategic (PNS) care cuprinde legislația actualizată, ghidurile de practici și de finanțare, precum și alocările financiare pentru fiecare sector agricol în parte, grupate sub formă de plăți directe, măsuri și sub-măsuri.
Cu ce se confruntă fermierii?
În România cele mai mari provocări determinate de schimbările climatice sunt seceta prelungită și temperaturile ridicate din perioada de vegetație (arșița), în special în lunile iuni-eseptembrie. În plus, în ultimii ani, fermierii se confruntă și cu alte fenomene meteo extreme: geruri tardive în aprilie-mai (2025 și 2026) sau grindină la final de primăvară și pe parcursul verii.
Pe anumite arii mai restrânse întâlnim probleme în ce privește eroziunea solului, managementul apei și tendințe de deșertificare. În acest context, atât factorii guvernamentali, dar mai ales fermierii au înțeles necesitatea adoptării unor măsuri și tehnologii care să răspundă presiunilor și efectelor provocate de schimbările climatice, iar în prezent există trei categorii diferite de abordări: reactive, proactive și predictive, scrie Daniel Plăiașu, vicepreședinte al Asociației Presei Agricole, într-un studiu pentru Institutul Diplomatic Român (IDR).
Către o agricultură sustenabilă
Văzute din perspectiva instituțiilor naționale și europene, aceste abordări privind schimbările climatice în agricultură vizează implementarea angajamentelor de mediu și decarbonizarea (în special prin captarea carbonului în sol), însă, pentru fermieri obiectivul este mult mai pragmatic: să găsească soluții pentru a-și putea continua activitatea chiar și în condiții climatice dificile. Tranziția de la agricultura convențională (arătură) la sistemele conservative și regenerative de prelucrare a solului este cea mai des întâlnită schimbare făcută de fermierii români.
Cel mai important aspect îl reprezintă conservarea apei în sol, în special în perioadele sensibile din vară sau în perioada de semănat a culturilor de toamnă (orz, grâu, rapiță). Multiple cercetări științifice publicate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, dar și de specialiști de la Universitățile de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București și Cluj-Napoca au arătat că prin utilizarea noilor tehnologii se poate păstra cu până la 25% mai multă umiditate în sol.
De exemplu, în zona Bărăganului, sudul țării, unde media precipitațiilor este de 400- 500 mm pe an iar temperaturile depășesc frecvent 30 de grade Celsius în timpul verii, folosirea sistemelor conservative poate face diferența între o recoltă de 6-7 tone/hectar sau de 1-2 tone/hectar la cultura de porumb.
În 2020 și 2024, conform datelor Ministerului Agriculturii, până la 2-2,1 milioane de hectare cultivate cu porumb, floarea-soarelui și alte culturi de primăvară au fost calamitate din cauza secetei și arșiței, cu procente ale pierderilor între 30 și 100% din producție. Chiar dacă pentru fermieri combaterea schimbărilor climatice poate părea un obiectiv abstract, necesitatea de a rămâne productivi și rentabili financiar este o motivație esențială pentru a investi în tehnologii mai adaptate noului context climatic.
Daniel Plășaiu consideră că România este în plină tranziție agronomică de la tehnologiile convenționale la tehnologiile conservative și că în 5-7 ani acestea vor deveni abordarea agronomică principală la nivel național.
Schimbarea soiurilor și rotația culturilor
În ultimii ani, se remarcă o scădere a suprafețelor cultivate cu porumb și floarea-soarelui (principalele culturi de primăvară) și o creștere a suprafețelor pe care se cultivă culturi de toamnă (grâu, orz, rapiță), dar și introducerea unor culturi noi, mai rezistente la factorii de mediu, precum sorgul sau chiar cartofii dulci. Multe companii au ales să își deschidă platforme de testare și cercetare în România, lansând anual noi hibrizi de floarea-soarelui și porumb, cu un nivel mai ridicat de rezistență la secetă.
În plus ceea ce se remarcă la cultura porumbului este o trecere de la hibrizii tardivi și extra-tardivi la hibrizii timpurii. Logica din spatele acestei tranziții este aceea că, în ciuda faptului că hibrizii timpurii au un potențial mai redus de producție, aceștia se dezvoltă mai repede și pot ajunge la maturitate chiar și cu precipitații mai reduse în timpul lunilor de vară (iunie-august), comparativ cu hibrizii tardivi, pentru care perioada de vegetație când necesarul de apă este cel mai ridicat se suprapune cu cele mai secetoase luni ale anului, ceea ce implică un risc major de pierdere a culturii până la un nivel de 100%.
Adoptarea covoarelor vegetale (cover crops)
În prezent, majoritatea fermierilor aleg să execute lucrările solului după data de 30 septembrie și să păstreze miriștea nelucrată pe perioada verii, însă din ce în ce mai des, încep să fie folosite și covoarele vegetale (cover crops) ce cuprind un amestec diversificat de plante: muștar, latir, mazăre, măzăriche, ridichi, hrișcă, trifoi sau alte plante fixatoare de azot.
Fermierii care au adoptat practica covoarelor vegetale sunt cel mai adesea cei care în urmă cu 10-15 ani erau pionieri ai tehnologiilor conservative și care sunt deosebit de receptivi la tematica schimbărilor climatice dar și la inovațiile care apar pe piață.
Tranzacționarea certificatelor verzi
Studiul „Farmer Voice Romania 2024” a arătat că gradul de penetrarea a noilor tehnologii și abordări agronomice este direct corelat cu suprafețele lucrate și cu nivelul de pregătire profesională al fermierilor sau al angajaților din fermă. Astfel, cu cât suprafața lucrată la nivelul exploatației este mai mare sau cu cât nivelul de pregătire al fermierului este mai ridicat (studii universitare sau post-universitare), cu atât se vor regăsi mai multe tehnologii și abordări agronomice orientate către conservarea apei, a solului și a altor resurse naturale, inclusiv instrumente orientate către combaterea schimbărilor climatice.
Deși statistic reprezintă o minoritate, studiul a relevat că acești fermieri sunt în egală măsură și cei care stabilesc viitoarele trenduri în domeniu.
Agricultura are potențialul de a ajunge la un raport negativ al emisiilor de carbon, adică un domeniu în care activitatea curentă poate avea ca impact captarea carbonului. Prin practicile regenerative, prin covoarele vegetale și prin folosirea unor amendamente de sol precum bio-cărbunele (bio-char) agricultura poate fixa în sol acel carbon emis în atmosferă de alte industrii.
De câțiva ani, trader-ii specializați ai acestei piețe au decis să integreze agricultura și silvicultura în sistemul de tranzacții al Certificatelor Verzi, oferind bonificații financiare fermierilor care aleg să cultive în sistem no-till sau care seamănă covoare vegetale ce conțin plante cu o capacitate ridicată de absorbție a carbonului. Acest sistem se află încă la început, însă fermierii care au implementat deja tehnologii și abordări agronomice conservative îl folosesc din ce în ce mai des pentru a-și completa veniturile.
Investiții energetice în ferme
Dincolo de tranzacționarea certificatelor verzi de origine agricolă, legislația și politicile publice europene și naționale încurajează implementarea de măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice și prin eficientizarea energetică a exploatațiilor. Fermierii pot accesa fonduri europene și naționale pentru investiții în instalarea de panouri fotovoltaice, eoliene de mici dimensiuni, unități de stocare a energiei regenerabile sau construcția de instalații de biogaz care produc energie și/sau agent termic folosit la nivelul fermei sau livrat în rețelele de distribuție, cu condiția ca acestea să nu fie instalate pe terenurile arabile.
Irigațiile – cea mai importantă investiție a României
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
În 2024, conform datelor MADR suprafața irigată a fost de doar 800.000 – 1 milion de hectare. Însă, pe fondul schimbărilor climatice și în special al secetelor prelungite, precum cea din 2020 și mai recent 2024, România și-a asumat la nivel guvernamental obiectivul de a reabilita sistemele de irigații pentru 2,6 milioane de hectare până în 2028, folosind atât fonduri europene cât și fonduri naționale, investiție estimată la circa un miliard de euro.
În ultimii 5-10 ani, tot mai mulți fermieri s-au asociat în Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (OUAI) și pe baza propriilor proiecte (fie finanțate de UE, fie cu fonduri proprii) au investit în infrastructura secundară și terțiară.
Atât din perspectiva fermierilor cât și a decidenților politici, investițiile în irigații și reabilitarea sistemelor existente sunt esențiale pentru a face față schimbărilor climatice.
Reforma asigurărilor agricole
De la finalul anului 2024 discuțiile privind gestionarea riscurilor climatice în agricultură cuprind din ce în ce mai des și abordări predictive, al căror focus este adaptabilitatea și reziliența fermelor în fața situațiilor extreme. O primă măsură în această direcție este Reforma Sistemului de Asigurări Agricole.
Până în 2020 numărul fermierilor din România care își asigurau culturile era deosebit de scăzut, sub 10%, iar singurul mecanism de sprijin pentru exploatațiile agricole afectate de dezastre și calamități erau despăgubirile de urgență acordate de UE și de statul român din fondurile de rezervă, în valoare de aproximativ 200–300 euro/ha.
În prezent se lucrează la crearea unui mecanism mixt (public-privat) de asigurare și reasigurare a riscurilor climatice din agricultură (secetă, grindină, înghețuri tardive, inundații, etc). O altă măsură aflată deja în implementare este extinderea și modernizarea Sistemului Meteorologic Integrat Național, ce ar urma să permită o mai bună predicție a fenomenelor meteo extreme.
Agricultura ca pilon al securitățiiÎn contextul crizelor multidimensionale care definesc peisajul global contemporan, paradigma securității internaționale traversează o reconfigurare profundă. Dincolo de dimensiunile tradiționale, axate pe diplomație și investiții în capacități militare, securitatea modernă are ca fundament reziliența logistică și capacitatea statelor de a-și gestiona și proteja resursele vitale.
Din această perspectivă, sectorul agricol nu mai reprezintă doar o ramură economică, ci devine un vector strategic dual: un factor major de vulnerabilitate în lipsa unor politici adecvate, dar și un pilon de stabilitate macroeconomică și geopolitică atunci când este gestionat eficient, notează Daniel Plăiașu.
Deși nu se află în topul țărilor europene în ceea ce privește inovațiile tehnologice și strategiile dezvoltate pentru a combate schimbările climatice, România, având sprijinul legislativ și financiar al UE, adoptă și integrează constant măsuri și practici agronomice care să limiteze vulnerabilitățile climatice ale agriculturii românești.
