Războiul împotriva Ucrainei a curmat sute de mii de vieți în Rusia, însă victimele conflictului declanșat de Vladimir Putin nu sunt distribuite uniform pe întreaga geografie a țării.
Dimpotrivă, acestea sunt proporțional mai numeroase în teritoriile sărace și defavorizate și afectează în special minoritățile naționale vulnerabile, non-ruse, potrivit El Pais.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Cel puțin 230.624 de luptători ruși au murit între 24 februarie 2022 și 2 iulie 2023 în războiul împotriva Ucrainei, potrivit unui bilanț întocmit de BBC și platforma Mediazona folosind surse deschise verificate. Acestea sunt cele mai conservatoare estimări, deoarece guvernul rus nu publică cifrele victimelor, care pot fi totuși parțial obținute din rapoarte locale, necrologuri, înregistrări funerare sau rețele sociale.
Pe regiuni, Bașchiria (peste 10.000 de morți), urmată de Tatarstan (8.800), conduce la numărul de victime letale pe front, conform datelor BBC.
Populația Bașkiriei era de puțin peste patru milioane în 2025, iar conform recensământului din 2020-2021 (cel mai recent efectuat), 36,89% erau ruși, 31,01% bașkiri și 23,82% tătari. Tatarstanul, la rândul său, avea patru milioane de locuitori în 2025, iar conform celui mai recent recensământ, tătarii reprezentau 53,6% din locuitori.
Spre deosebire de pașapoartele sovietice, etnia nu este trecută pe pașapoartele rusești, dar cetățenii o pot declara în mod voluntar la înregistrarea pentru recensământ. Între 2020 și 2021, peste 105,5 milioane de persoane (aproape 81% din populația Rusiei) s-au identificat drept “ruși”. Tătarii – în număr de peste 4,7 milioane – au fost al doilea grup etnic ca mărime din țară.
Recensământul BBC și Mediazona nu indică afilierea culturală sau etnică a morților, ci doar locul lor de reședință. Prin comparație, la Moscova, cu o populație de peste 13,2 milioane în 2025 și 70% ruși, victimele, conform datelor BBC, au fost 5.926. În Republica Siberiană Tuva, la granița cu Mongolia, cu o populație de puțin peste 338.000 în 2025 și aproape 89% dintre locuitori identificați ca fiind tuvinieni, victimele au fost 2.037. Diferența de proporții (5.926 de decese din 13,2 milioane de locuitori în Moscova și 2.037 din 338.000 de locuitori în Tuva) este grăitoare.
Un videoclip difuzat din orașul Samilaj, populat de membri ai grupului etnic avar din sudul Daghestanului, ilustrează problemele cu care se confruntă grupurile minoritare. De acolo, un grup de locuitori cere ajutorul liderilor acestei republici caucaziene. Este vorba despre 400 de familii, care au 75 de băieți care luptă în Ucraina și se simt abandonate. Drumul, școala, clinica, clubul social și biblioteca satului sunt în ruine, iar tinerii lor, din linia întâi, le trimit bani pentru a-i ajuta. Autoritățile, își amintesc de ei doar “în zilele alegerilor sau când cineva trebuie trimis la război”, afirmă aceste afirmații.
În teorie, legislația rusă oferă populațiilor minoritare indigene opțiunea de a îndeplini funcții publice alternative, dar această măsură de protecție “nu este implementată”, explică Pavel Suliandziga, un activist din Orientul Îndepărtat din comunitatea Udege, vorbind din exil. “Suntem aproximativ 1.800 de persoane, dintr-un total de patru sate din taigaua râului Usuri”, subliniază el.
“Războiul dăunează enorm populațiilor indigene, în special celor din Siberia, nu doar pentru că un număr disproporționat din aceste populații minoritare sunt trimise acolo, ci și pentru că mulți dintre ai noștri pleacă de bunăvoie, deoarece trăiesc în zone defavorizate, unde nu există de lucru sau oportunități de a câștiga bani”, explică activistul. “În plus, docilitatea, disponibilitatea de a respecta ordinele autorității, precum și complexele agravează situația”, explică Suliandziga.
“Membrii minorităților etnice au trăit mult timp ca cetățeni de mâna a doua, de rasă inferioară, iar războiul apare ca o oportunitate de a-și demonstra egalitatea cu rușii”, adaugă el. Autoritățile ruse l-au declarat pe acest activist “agent străin” și au etichetat Fundația Batani pentru Solidaritate Indigenă, pe care o conduce, drept “indezirabilă”.
Suliandziga este membru al platformei interlocutorilor ruși din exil numiți de Adunarea Consiliului Europei. Activistul consideră că este necesar să se “educe opoziția rusă din exil cu privire la drepturile minorităților indigene”. “Vom fi mereu în minoritate, fie în Rusia, fie în China, fie în orice altă țară care s-ar putea forma dacă Rusia s-ar dezintegra”, spune el.
“Minoritățile suferă consecințele războiului nu din cauza naționalității lor, ci din cauza situației lor economice, a sărăciei sau a lipsei de locuri de muncă”, spune Alexandra Garmazhápova, fondatoarea organizației Buriatia Liberă, vorbind tot din exil. Autoritățile ruse au inclus-o pe această politolog pe lista lor de “extremiști și teroriști” și au condamnat-o la peste șapte ani de închisoare în lipsă.
“Numărul nostru de locuitori buriați uciși în război este de 5.032 (mai mult decât estimarea BBC de 4.800), iar acesta este un număr proporțional foarte mare pentru un teritoriu cu mai puțin de o jumătate de milion de locuitori”, spune ea. “Situația economică îi împinge pe oameni să părăsească țara, indiferent de naționalitatea lor. Biografiile celor decedați, atât ruși, cât și buriați, sunt foarte asemănătoare: s-au născut la țară în familii numeroase, erau cei mai mari dintre frații lor și nu au terminat școala secundară. Pe lângă faptul că erau săraci, aveau responsabilități față de ceilalți membri ai familiei și, în cea mai mare parte, nicio perspectivă de evoluție socială”, conchide politologul.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
“Buriatia este una dintre cele mai sărace regiuni din Rusia, în ciuda apropierii de Lacul Baikal, ceea ce ar putea să o transforme într-o destinație turistică majoră când nici măcar nu au gaze naturale”, explică activista. “Imaginați-vă cum sună argumentul ‘denazificării Ucrainei’ și amenințarea de a lăsa Europa fără gaze în urechile unui buriat, care s-a simțit desconsiderat de șovinismul rusesc și care își încălzește casa cu lemne de foc”, exclamă ea. Buriații, înrudiți cu mongolii, sunt budiști, iar liderul lor religios, Lama Damba Aiușeev, a declarat: “Budiștii noștri luptă astăzi pentru lumea rusă, pentru lumea slavă, pentru a păstra lumea noastră mongolă”.
Cei care par să aibă cel mai mult de suferit de pe urma războiului sunt minoritățile indigene, comunități de până la 50.000 de locuitori. În total, există 47 de astfel de comunități în Rusia, iar Putin s-a întâlnit cu un grup de reprezentanți ai acestora în aprilie, după ce a stabilit pentru prima dată prin decret o zi anuală dedicată acestora. Întâlnirea dintre președinte și reprezentanții aleși, îmbrăcați în costume regionale sau uniforme militare, a fost grotescă, judecând după videoclipul publicat pe site-ul oficial al Kremlinului.
După ce a subliniat unitatea popoarelor Rusiei și le-a descris ca fiind “o singură familie”, Putin a trecut la discuții despre specialitățile culinare locale. Hotărât dinainte să evidențieze continuitatea dintre soldații sovietici din cel de-al Doilea Război Mondial și luptătorii din Ucraina, liderul rus a mulțumit chiar unei femei din grupul etnic Khanty care a povestit dificultățile cu care s-a confruntat pentru a găsi mormântului bunicului ei. Acesta murise pe linia frontului în acel război, deoarece bunica ei arsese scrisorile soțului ei, inclusiv certificatul de deces, când s-a recăsătorit. “Viitorul nostru este construit pe respectul evlavios pentru memoria strămoșilor noștri”, a declarat președintele, fără a acorda atenție poveștii.
Printre invitații președintelui s-au numărat o femeie de etnie besermă, o văduvă cu trei copii al cărei tată murise în Ucraina; doi veterani ai invaziei din acea țară; și mătușa unui tânăr care a luptat pe linia frontului. Și toți i-au mulțumit lui Putin.
