Milioane de turiști ajung în fiecare an în Grecia și comandă cu entuziasm preparatele pe care le văd în meniurile tavernelor de pe litoral.
Totuși, nu tot ce este promovat drept „tradițional grecesc” se regăsește și pe mesele localnicilor. Unele feluri de mâncare au devenit adevărate atracții turistice, fiind adaptate gusturilor vizitatorilor străini și servite aproape exclusiv în zonele foarte frecventate. Există chiar un preparat extrem de popular printre turiști, pe care mulți greci îl evită sau nu l-ar comanda niciodată atunci când ies la masă.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
De ce Gyros-ul nu are nicio legătură cu adevărata gastronomie elenă
Gyrosul are legătură directă cu bucătăria grecească și este unul dintre cele mai cunoscute preparate stradale din Grecia. De obicei, este servit în lipie, cu roșii, ceapă, tzatziki și cartofi prăjiți. Problema nu este preparatul în sine, ci varianta făcută pe bandă, vândută turiștilor ca și cum ar reprezenta întreaga gastronomie grecească.
Gyrosul tradițional se pregătește din bucăți de carne așezate manual pe o tijă verticală și coapte lent. Exteriorul trebuie să fie rumen, iar carnea să rămână fragedă și suculentă. În localurile care păstrează metoda tradițională, carnea este proaspătă, iar condimentele sunt puține. În schimb, multe restaurante folosesc cilindri de carne gata preparați și congelați, pentru că sunt mai ușor de păstrat și de vândut în cantități mari.
Un gyros bun nu trebuie ascuns sub mult sos, cartofi și o lipie groasă. Carnea trebuie să aibă gust, să fie fragedă și să păstreze și câteva bucăți rumenite. Roșiile, ceapa și tzatzikiul trebuie doar să o completeze, nu să acopere o carne uscată sau reîncălzită. Gyrosul arată însă doar o parte foarte mică din bucătăria Greciei. Gastronomia elenă are pește, fructe de mare, legume gătite în ulei de măsline, plăcinte, brânzeturi locale, fasole, năut, verdețuri și multe mâncăruri făcute lent, în oală sau la cuptor. În plus, fiecare regiune are propriile preparate, conform Gastronomos.gr.
Codul nescris al tavernelor autentice. Cum recunoști din stradă un local pentru localnici, nu pentru turiști
Nu există un singur semn care să îți arate sigur că o tavernă este autentică. Cel mai bine este să urmărești meniul, clienții, preparatele zilei și felul în care personalul vorbește despre mâncare. Un meniu scurt este, de obicei, un semn bun. O tavernă de pește nu trebuie să ofere în același timp gyros, pizza, burgeri, paste, fripturi și zeci de deserturi. Multe localuri tradiționale gătesc doar câteva preparate în fiecare zi, în funcție de ingredientele disponibile.
Și preparatele regionale contează. În Santorini poți găsi fava și chifteluțe din roșii, în Paros pește uscat și brânzeturi locale, iar în Creta melci, apaki sau plăcinte cu brânză. Un local care respectă bucătăria zonei nu se limitează la musaca și salată grecească. La o tavernă de pește, întreabă ce captură a venit în ziua respectivă și cât costă kilogramul. Peștele poate fi prezentat întreg și cântărit înainte de a fi gătit. Prezența localnicilor este un alt indiciu, dar ține cont că grecii mănâncă mai târziu. Un restaurant gol la ora 18:00 poate deveni plin după ora 20:00. Uită-te dacă oamenii cunosc personalul și dacă împart mai multe farfurii la masă.
Top 5 preparate tradiționale grecești pe care trebuie să le guști măcar o dată
Bucătăria grecească nu se rezumă doar la gyros, souvlaki și salată cu feta. Fiecare zonă din Grecia are propriile rețete, pregătite în funcție de produsele locale, de anotimp și de apropierea de mare sau de munte. Pe insule se gătesc mai des pește și fructe de mare, iar în nordul țării și în zonele de pe continent sunt întâlnite mai ales carnea gătită încet, plăcintele și mâncărurile mai sățioase, conform Discovergreece.com.
1. Moussaka
Moussaka este unul dintre cele mai cunoscute preparate grecești. Totuși, varianta servită în Grecia poate fi diferită de cea pe care o găsim în restaurantele din alte țări. Preparatul are mai multe straturi, făcute de obicei din vinete, carne tocată gătită într-un sos aromat și un strat gros de sos bechamel. În unele rețete se pun și cartofi sau dovlecei, iar cantitățile diferă de la o familie la alta. O moussaka bine făcută nu trebuie să fie foarte grea sau plină de grăsime. Vinetele trebuie să fie moi, sosul de carne trebuie să fie bine legat, iar bechamelul de deasupra trebuie să formeze o crustă ușor rumenită. Este o mâncare sățioasă, potrivită mai ales pentru prânz sau pentru o cină la care nu se comandă prea multe alte preparate.
2. Pastitsio
Pastitsio este comparat de multe ori cu lasagna, dar are propriul gust și este pregătit într-un mod diferit. Se face din paste în formă de tuburi, carne tocată gătită cu sos de roșii și condimente, iar deasupra se pune un strat gros de bechamel. Preparatul este ținut la cuptor până când partea de sus se rumenește. După coacere, este lăsat puțin să se răcească și să se întărească, pentru a putea fi tăiat în porții care își păstrează forma. Este unul dintre preparatele care seamănă cel mai mult cu mâncarea făcută acasă. În taverne și în localurile numite „mageirio”, unde sunt servite mâncăruri pregătite în oale și tăvi, pastitsio poate fi inclus printre felurile zilei. Gustul său este mai blând decât cel al moussakăi, deoarece pastele și sosul cremos fac carnea condimentată mai ușor de mâncat.
3. Gemista
Gemista este un preparat grecesc din legume umplute, cel mai des fiind folosite roșiile și ardeii. Legumele sunt golite în interior, apoi sunt umplute cu orez, ceapă, verdețuri și miezul scos din roșii. În unele rețete se adaugă și carne tocată, dar varianta fără carne este foarte întâlnită. Aceasta face parte din categoria mâncărurilor grecești pregătite din legume și ulei de măsline. Gemista se gătește încet la cuptor, de obicei împreună cu bucăți de cartofi, care trag în ele zeama lăsată de legume. Preparatul poate fi mâncat cald, dar este apreciat și la temperatura camerei. În acest fel, gustul roșiilor, al mentei, al pătrunjelului și al uleiului de măsline se simte mai bine. Este o alegere bună pentru cei care vor să descopere mâncarea simplă, pregătită în familiile din Grecia.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
4. Kleftiko
Kleftiko este făcut din carne de miel sau de capră, gătită încet până când devine foarte fragedă. Carnea este condimentată cu usturoi, lămâie și plante aromatice. Apoi este învelită în hârtie de copt sau pusă într-un vas acoperit, împreună cu cartofi și, în funcție de rețetă, cu brânză sau legume. Acest preparat are legătură cu o metodă veche de gătire a cărnii în cuptoare improvizate, care erau foarte bine acoperite. Astfel, aburul și toate aromele rămâneau în interior. În unele taverne, kleftiko este adus la masă chiar în hârtia în care a fost copt, iar aceasta este desfăcută în fața clienților. Carnea trebuie să se desprindă ușor, iar cartofii trebuie să fie bine pătrunși de sosul format în timpul coacerii.
5. Dolmadakia
Dolmadakia sunt frunze de viță umplute cu orez, ceapă și verdețuri. Pot fi servite reci, cu lămâie și ulei de măsline, sau calde, uneori alături de un sos făcut din ou și lămâie. Există și variante cu carne, dar cea cu orez este una dintre cele mai cunoscute gustări din bucătăria grecească. De obicei, dolmadakia nu sunt comandate ca fel principal. Ele fac parte dintr-o masă cu mai multe farfurii așezate în mijloc, din care mănâncă toți cei de la masă. Gustul trebuie să fie proaspăt, puțin acrișor de la lămâie, iar aroma verdețurilor trebuie să se simtă clar. Într-o tavernă, dolmadakia pot fi servite împreună cu tzatziki, fava, brânză, măsline și alte aperitive.
Ce comandă grecii la restaurant
Când merg la tavernă, grecii nu comandă neapărat câte un fel principal pentru fiecare persoană. De multe ori, aleg mai multe farfurii care sunt puse în mijlocul mesei, iar toată lumea gustă din ele. Masa poate începe cu meze, adică aperitive precum tzatziki, taramasalata, fava, tyrokafteri, dolmadakia, keftedakia, vinete, dovlecei prăjiți sau saganaki. Cantitatea comandată depinde de numărul persoanelor, iar preparatele sunt aduse treptat, nu întotdeauna toate în același timp.
Salata horiatiki este aproape întotdeauna potrivită pentru a fi pusă în centrul mesei. Aceasta conține roșii, castravete, ceapă, ardei, măsline și o bucată de feta, peste care se adaugă ulei de măsline și oregano. Grecii mai pot comanda și horta, adică verdețuri fierte, servite simplu, cu lămâie și ulei. Aceste preparate mai ușoare se potrivesc bine lângă carne, pește și mâncărurile prăjite.
Într-o tavernă cu pește și fructe de mare, masa poate începe cu caracatiță, calamari, sardine, creveți, scoici sau salate din icre și vinete. Pentru felul principal este ales de multe ori peștele proaspăt disponibil în ziua respectivă, care poate fi făcut la grătar sau prăjit. Peștele mare este vândut adesea la kilogram. Din acest motiv, este bine să fie văzut și cântărit înainte de a fi trimis la bucătărie.
Într-o tavernă cunoscută pentru preparatele din carne, grecii pot comanda miel, cotlete, cârnați, bifteki, kokoretsi, keftedakia sau carne gătită la proțap. Într-un local cu mâncare de casă vor alege mai degrabă felurile pregătite în ziua respectivă, cum ar fi giouvetsi, gemista, fasole la cuptor, carne cu sos, plăcinte, legume gătite în ulei sau capră pregătită încet. Uneori, ceea ce este disponibil în acea zi contează mai mult decât meniul tipărit, deoarece anumite preparate se pot termina după prânz.
Alegerile diferă și în funcție de zona Greciei. În Creta sunt întâlnite preparate precum dakos, apaki, melci și plăcinte cu brânză. În Santorini sunt căutate fava și chiftelele din roșii, iar în Peloponez pot fi găsite carnea de porc coaptă și preparatele făcute cu paste locale. Din acest motiv, grecii întreabă adesea ce mâncare este specifică zonei și ce s-a pregătit în ziua respectivă, în loc să comande aceleași feluri în fiecare loc în care ajung.
