Europenii trebuie să facă din soarta fostului președinte georgian o chestiune de principiu. Persecuția pseudo-judiciară aplicată de țara sa pentru a face pe plac Rusiei este împotriva aspirațiilor unei mari părți a populației
Ce imagine vrea să transmită Georgia? Cea îngrijorătoare oferită pe 3 iulie de pe un pat de spital de fostul președinte Mihail Saakașvili? Închis de la întoarcerea sa în țară, în septembrie 2021, după un exil de opt ani în Ucraina, urmărit penal pentru multiple capete de acuzare pe care le contestă, acesta din urmă este acum de nerecunoscut, parcă distrus de detenție. Deteriorarea stării sale de sănătate, în cele puțin peste douăzeci de luni, este impresionantă, scrie LE MONDE, potrivit RADOR.
Soarta lui Mihail Saakașvili, care se consideră, nu fără motiv, prizonier politic, nu este diferită de cea a adversarului rus Alexei Navalnîi. La fel ca acesta, Saakașvili este supus unui tratament degradant și unei forme de persecuție pseudo-judiciară.
Personalitatea fostului președinte a lăsat amintirea unui reformator adesea brutal. De asemenea, și-a inventat o a doua viață politică într-o altă țară decât a lui, în Ucraina, unde a fost și guvernator al regiunii Odesa.
Dar această traiectorie politică tulbure nu poate justifica relele tratamente la care este supus. El a întruchipat primul dorința de emancipare de Rusia a unor foste republici sovietice, reflectată în revoluțiile colorate care au speriat Kremlinul. Adus la putere de „Revoluția trandafirilor”, în 2004, Saakașvili a promovat într-adevăr o orientare ferm pro-europeană, devenind rapid oaia neagră a lui Vladimir Putin.
Rezistență acerbă
Tensiunile cu Moscova au culminat cu scurtul război ruso-georgian din 2008, care s-a încheiat cu înfrângerea militară a regimului de la Tbilisi și ocuparea a două teritorii, Abhazia și Osetia de Sud. Acest conflict a prefigurat tratamentul administrat de Moscova Ucrainei în 2014, pedepsită tot pentru că a pretins să se desprindă de pe orbita Rusiei.
Moldova, destabilizată și ea de un separatism instrumentalizat de regimul rus, se teme că ar putea suferi aceeași soartă.
Plecarea sa de la putere în 2012, în timpul primei alternanțe democratice experimentate de Georgia, l-a expus unei răzbunări tenace, pornită de oligarhul pro-Kremlin Bidzina Ivanishvili, dușmanul său declarat, prin intermediul lui Irakli Garibachvili, care conduce actualul guvern.
Fostul președinte suportă acum consecințele acestor înfruntări nemiloase. Atacul asupra lui depășește simpla lui persoană, pentru că tratamentul care i-a fost rezervat de statul georgian nu poate decât să compromită aspirațiile europene nutrite de o bună parte a populației sale.
Aceasta este solidară cu rezistența acerbă opusă de Ucraina Rusiei, dar guvernul georgian încearcă să-i facă pe plac Kremlinului, în ciuda rănii teritoriilor pierdute. Societatea civilă s-a ridicat împotriva guvernului în martie pentru a-l forța să retragă un proiect de lege care viza organizațiile neguvernamentale și mass-media, copiat după modelul implementat de Moscova.
Europenii ar trebui să facă din soarta lui Mihail Saakașvili o chestiune de principiu. După luni de presiuni naționale și internaționale, președinta Georgiei, Salomé Zurabișvili, pro-europeană, a grațiat pe 22 iunie o jurnalistă, Nika Gvaramia, obiectul unei vendete similare. Este de așteptat ca președinta să emită de urgență o grațiere similară și pentru predecesorul ei întemnițat, pe care Ucraina se oferă să-l primească pentru tratament medical.
