Acordurile comerciale nu înlocuiesc reformele interne, doar fac mai vizibile costurile amânării acestora. Aceste acorduri plasează Portugalia în fața unei vechi dileme: adaptarea sau pierderea terenului, scrie „Jornal Economico” (Portugalia).
Uniunea Europeană (UE) a încheiat recent două acorduri comerciale de mare anvergură strategică: unul cu Mercosur – a cărui intrare în vigoare este, deocamdată, doar provizorie și contestată din punct de vedere juridic – și un altul cu India. În ambele cazuri, Portugalia tinde să privească aceste acorduri mai ales ca oportunități. Și chiar sunt. Dar ar fi o greșeală să ignorăm amenințările pe care le conțin, în special pentru sectoarele expuse concurenței din partea acestor țări cu costuri mai mici, potrivit stiripesurse.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
În ce privește oportunitățile, potențialele câștiguri sunt evidente: acces preferențial la piețe vaste și în creștere, o mai mare diversificare geografică a exporturilor și reducerea dependenței excesive a UE, unde cele mai mari piețe – Germania, Franța și Italia – stagnează de mult timp. Acestea sunt obiective strategice identificate de mult timp pentru economia portugheză.
Pentru multe companii naționale – cum ar fi cele din domeniul bunurilor intermediare, componentelor industriale, serviciilor pentru afaceri, ingineriei, tehnologiei informației sau economiei maritime – aceste acorduri pot crea oportunități de creștere a dimensiunii și de reducere a riscurilor într-un context internațional din ce în ce mai fragmentat.
Cu toate acestea, importurile din Mercosur și din India reprezintă de asemenea o amenințare pentru mai multe sectoare naționale. Agricultura europeană națională se confruntă cu o concurență directă din partea Braziliei, care are avantaje în ce privește scara, costurile de producție și cerințele de reglementare. Sectorul textil și de confecții, încă important pentru ocuparea forței de muncă și pentru exporturile portugheze, se va confrunta cu o presiune sporită din partea produselor indiene mult mai ieftine. Acestea sunt doar două exemple. Ignorarea acestor consecințe ar fi o naivitate și o iresponsabilitate din punct de vedere social.
Aici devine esențială politica economică. Aceste acorduri nu sunt, în sine, nici bune, nici rele. Efectul lor net depinde de capacitatea țării de a-și crește profilul de specializare. Sectoarele tradiționale vor trebui să evolueze în nișe cu valoare mai mare, încorporând mai multă inovație și alți factori intangibili de competitivitate, cum ar fi mărcile și marketingul, pentru a concura la nivel de calitate și de valoare percepută.
De asemenea, este necesar să se consolideze ponderea industriei și a celor mai avansate servicii, cu o încorporare ridicată a tehnologiei și cunoașterii. Cu cât această tranziție are loc mai rapid, cu atât este mai mare probabilitatea de a beneficia de aceste acorduri pe termen mediu și lung. La asta ar trebui să servească fondurile europene, dacă ar fi direcționate către competitivitate și proiecte de mare valoare și productivitate, în loc să fie canalizate majoritar către stat, alimentând ineficiența și amânând reformele.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Atâta timp cât Portugalia va rămâne excesiv dependentă de sectoare cu forță de muncă slab calificată și cu o slabă integrare tehnologică – cum ar fi turismul și o parte din industria tradițională – va fi deosebit de vulnerabilă la concurența externă. Îmbunătățirea profilului de specializare necesită investiții, calificare, inovare, o mai bună reglementare și un stat mai eficient. De asemenea, este nevoie de o strategie clară pentru reconversia celor mai expuse sectoare, fără a cădea în protecționism steril.
Acordurile comerciale nu înlocuiesc reformele interne; ele doar fac mai vizibile costurile amânării lor. În fond, aceste acorduri plasează Portugalia în fața unei vechi dileme: adaptare sau pierdere de teren. Fiecare zi care trece fără reforme structurale este o zi în care rămânem în urmă.
