Potrivit organizației Pryncyp, care apără interesele celor răniți în război, aproape 70% dintre aceștia și-au finanțat singuri îngrijirile medicale. Acești soldați răniți care au luptat pe front speră să influențeze intr-un fel guvernul, scrie Le Monde.
Agresiunea rusă, care a început la 24 februarie 2022, este departe de a fi distrus bazele democratice ale Ucrainei. Chiar în sânul armatei, crește o voce critică care se opune autorităților pe subiectul sensibil al sprijinului acordat soldaților răniți, potrivit stiripesurse.ro.
Citește și : Liderul de onoare al democraților atenționează despre „sfârșitul” PSDE
Această nemulțumire este difuză și neorganizată, dar este împărtășită de societatea civilă și de anumiți membri ai opoziției. Printre aceștia, deputatul Oleksiy Honcharenko consideră că “o nouă cerere politică a apărut odată cu acest război. Un milion de persoane mobilizate, plus familiile și apropiații lor, înseamnă foarte mulți oameni, chiar dacă nu constituie încă o forță politică capabilă să amenințe guvernul”.
Într-o zi cenușie și înzăpezită de la jumătatea lunii martie, într-unul dintre centrele de reabilitare a soldaților din Kiev deschise de organizația omului de afaceri ucrainean Victor Pinchuk, a apărut cealaltă față a războiului. În timp ce treceam pe coridoare, am văzut lucruri pe care personalului nu-i place să le arate: carnea vânătă și ochii speriați ai bărbaților și femeilor pentru care timpul s-a oprit. “Suntem specializați în îngrijirea ulterioară a amputațiilor și putem trata în jur de 50 de persoane deodată, dar lista de așteptare este lungă”, a declarat Oleh (care nu a vrut să își dea numele), unul dintre medicii centrului.
Pe o bandă de alergare, în fața unei ferestre mari, un bărbat mergea pe două proteze purtând o pereche de adidași. Îi lipseau cele două antebrațe. Umerii lui își aminteau mișcarea. Nu avea cuvinte pentru a descrie ceea ce simțea. Pe un stâlp rezemat de perete, un alt soldat își folosea singurul braț care îi mai rămăsese pentru a face tracțiuni, înainte de a-și acoperi ochii ca și cum nu ar mai fi vrut să vadă ziua sau pe cei din jurul său. Piciorul său drept era inert, iar cel stâng un ciot.
Citește și : Grosu anunță o nouă inițiativă legislativă după ultima decizie a CC
În aceeași cameră, Evhen Serbin, în vârstă de 36 de ani, știe că nu va mai merge niciodată, dar zâmbetul său larg refuză să renunțe. La 31 octombrie 2022, în timpul unei pătrunderi inamice în Donbas, a fost lovit în coloana vertebrală de un glonț care a trecut pe sub vesta antiglonț. De luni de zile, el așteaptă ca o comisie medicală militară să se pronunțe cu privire la beneficiile sale de invaliditate și de protecție.
Deocamdată, el își primește solda de soldat. “Nu sunt singurul care se află în incertitudine, camarazii cu dizabilități identice, dar din batalioane diferite, nu vor fi tratați la fel ca mine.” Chiar și cu gradul de comandant, el nu are suficient pentru a-și întreține familia fără salariul soției sale. “Nu trebuie tratate doar rănile, ci va trebui să ne confruntăm și cu consecințele psihologice, familiale și financiare ale războiului, pentru generațiile următoare.”