În vârstă de 57 de ani, fostul premier al țării cu 1.340 de kilometri de frontieră cu Rusia a reușit să lege o relație personală cu președintele american pe un teren de golf, scrie „Le Monde” (Franța), într-un articol semnat de Anne-Françoise Hivert.
Duminică, 14 decembrie, Alexander Stubb a sosit la Berlin pentru a participa la negocierile dintre președintele ucrainean Volodimir Zelenski, emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner, și liderii europeni. Președinte al micii Republici Finlanda, capabil să cântărească în treburile lumii: întreaga lui viață pare să fi condus către acest moment precis. Când s-a retras de pe scena politică finlandeză în 2016, își promisese totuși să nu mai revină niciodată, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Experiența sa ca ministru de externe (2008–2011), al afacerilor europene (2011–2014), șef al guvernului (2014–2015), apoi ministru de finanțe (2015–2016) i-a lăsat un gust amar. „Aveam impresia că toată lumea voia să [îl] vadă eșuând”. Președinția Republicii „e exact contrariul”, spune el, zâmbind larg, după o sesiune de sală urmată de o baie matinală în apele înghețate ale Mării Baltice.
În costum bleumarin cu dungulițe albe și cravată roz, Alexander Stubb locuiește momentan la reședința destinată oaspeților de stat. Reședința sa este în renovare până în primăvara lui 2026. De câteva luni, doarme „în aceeași cameră în care au stat Jacques Chirac, apoi Donald Trump”, ultimul venit să-l întâlnească pe Vladimir Putin la Helsinki, în timpul primului său mandat, pe 16 iulie 2018.
Deasupra partidelor, departe de certurile interne, fostul conservator în vârstă de 57 de ani nu-și ascunde satisfacția. Eurofil și poliglot, pasionat de relațiile internaționale, iată-l comandant al armatei și responsabil de politica externă a țării sale, într-o perioadă decisivă din istoria Europei. Ales în martie 2024 la conducerea unui stat care are 1.340 de kilometri de frontieră cu Rusia și care are doar 5,6 milioane de locuitori, acest diplomat fin, orator abil, s-a impus în câteva luni la masa „celor mari” în negocierile pentru pacea din Ucraina.
Face parte din cercul restrâns al celor mari și este ascultat, așa cum o arată transcrierea conversației telefonice din 1 decembrie dintre Zelenski și omologii săi europeni, publicată în revista germană Der Spiegel. Pe 18 august fusese deja invitat să-i însoțească pe principalii lideri europeni și pe secretarul general al NATO, Mark Rutte, sosiți în grabă la Washington pentru a-l sprijini pe președintele ucrainean, după întâlnirea dintre Donald Trump și președintele rus în Alaska.
Această recunoaștere se datorează în mare măsură relației foarte personale, lipsită de lingușiri, pe care a construit-o cu președintele american. Din 29 martie, ei schimbă mesaje „prin SMS sau la telefon, o dată la două-trei săptămâni”, mărturisește el. În acea zi din martie, Alexander Stubb are întâlnire la clubul de golf din West Palm Beach, proprietatea miliardarului american. Petrece acolo „șapte ore”, cu mic dejun și prânz incluse, lovind mingi alături de Donald Trump, înconjurați de golferul sud-african Gary Player, de fostul deputat Trey Gowdy și de senatorul republican Lindsey Graham, care a organizat întâlnirea.
„Realist”
Alexander Stubb este în elementul său, suficient de talentat pe terenul verde din moment ce, adolescent fiind, a intrat în echipa de golf a Finlandei, obținând o bursă sportivă la Universitatea Furman, în Carolina de Sud, unde a studiat științe politice și relații internaționale. Această imersiune, timp de patru ani, într-un spațiu modelat de „conservatorism creștin” și de „convingerea că Statele Unite sunt țara aleasă de Dumnezeu”, îl va descumpăni pe tânărul finlandez, „profund liberal” și „proamerican”. Îl pregătește însă și pentru ce urmează: „Probabil știu, mai bine decât alți lideri europeni, ce trebuie să le spui și ce să nu le spui americanilor”.
La 29 martie, cu Donald Trump, vorbește despre golf și spărgătoare de gheață – o conversație care va duce, șase luni mai târziu, la semnarea unui acord de cooperare între cele două țări, care prevede și livrarea a 11 nave pentru garda de coastă americană, dintre care patru fabricate în Finlanda. Discută și despre Rusia și Vladimir Putin. Nu se poate avea încredere în președintele rus, insistă finlandezul. L-a ascultat atunci Donald Trump? Oricum, în săptămânile următoare și-a înăsprit tonul față de Moscova și s-a arătat mai conciliant cu președintele ucrainean, care îi va mulțumi ulterior omologului său finlandez pentru „legătura” pe care a stabilit-o cu Washingtonul.
„Realist”, Alexander Stubb își face puține iluzii: „Trump e Trump. Dacă îi prezint zece idei și reține una, e grozav. Dar probabil le va ignora pe celelalte.” Această relație privilegiată s-ar putea, de altfel, opri oricând, „dacă nu mai sunt util”. Deocamdată însă, Donald Trump, care îi tratează dur pe mulți dintre aliații săi europeni, pare să-l respecte.
Istoria și geopolitica au cu siguranță un rol, crede eurodeputatul Mika Aaltola, fost director al Institutului finlandez pentru afaceri externe: deși a trebuit să cedeze 10% din teritoriu URSS-ului la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Finlanda a reușit să-și păstreze independența și nu a renunțat niciodată la armata sa de rezerviști, alcătuită astăzi din 900 000 de oameni și dotată cu cea mai puternică artilerie din Europa. Dar „nu trebuie subestimată greutatea aparențelor pentru cineva ca Trump”, notează un diplomat finlandez. Cu ten bronzat chiar și iarna și un corp de triatlonist, „Stubb are rezistența unui tânăr de douăzeci de ani și fizicul unui învingător”, remarcă Mika Aaltola, care s-a confruntat cu el în campania prezidențială.
În cancelariile europene, rolul de mediator informal jucat de președintele finlandez este apreciat. Fără îndoială și pentru că „nu încearcă să-[și] impună poziția nimănui” și pentru că „marii [săi] prieteni europeni nu [îl] percep ca pe o amenințare”, spune el. Precizează că „pentru Finlanda este foarte important ca președintele să fie în culise”. Predecesorul său, Sauli Niinistö, era adesea consultat de liderii europeni în privința lui Vladimir Putin, pe care îl întâlnise de multe ori.
Visând mai degrabă la un post de comisar european, Alexander Stubb nu s-a gândit niciodată să devină președinte înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei. Director al Școlii de guvernanță transnațională din Florența din 2020, pe 24 februarie 2022 a urmărit în direct imaginile rachetelor care se abat asupra Kievului. Pe 27 februarie, îi scrie lui Serghei Lavrov și îl imploră să „oprească această nebunie”. Schimbul de mesaj se transformă într-un dialog al surzilor.
Apel la „o trezire diplomatică”
Finlandezii văd în atac un ecou al Războiului de Iarnă declanșat împotriva lor de Armata Roșie în noiembrie 1939, conflict care a marcat toate familiile. Bunicii săi paterni au trăit la Vîborg, capitala Kareliei de Est, anexată de URSS. Ca alți 70 000 de copii finlandezi, tatăl său, născut în 1935, a fost evacuat în Suedia. Pe linie maternă, bunicul, medic militar, și-a pierdut auzul după ce a călcat pe o mină, în timpul Războiului de Continuare (1941–1944). Un rău care a adus și un bine: la spital și-a cunoscut viitoarea soție, membră a corpului de voluntare.
Alexander Stubb a crescut în timpul războiului rece și în această perioadă stranie a „finlandizării”, când țara sa era „independentă, dar nu suverană” – situație pe care vrea cu orice preț să o evite pentru Ucraina. Încă de timpuriu, pledează pentru aderarea Finlandei la NATO, riscând să fie etichetat drept „șoim al războiului” de către adversarii săi politici. Faptul că s-a așteptat invazia Ucrainei pentru a intra în organizația transatlantică a fost „o eroare strategică”, consideră el astăzi.
Încă din 25 august 2008, într-un discurs rostit la Helsinki, el făcea apel la „o trezire diplomatică (…) înainte ca politica celui mai puternic și protecționismul să capete prea mult avânt și să reducă la zero structurile internaționale de cooperare”. Cu două săptămâni înainte, se deplasase la Tbilisi împreună cu ministrul francez de externe Bernard Kouchner pentru a negocia o încetare a focului între Georgia și Rusia, care își disputau controlul asupra provinciei separatiste Osetia de Sud. Într-un eseu ce urmează să apară la mijlocul lui ianuarie 2026, intitulat The Triangle of Power („Triunghiul puterii”), el încearcă să propună căi pentru găsirea unui echilibru în „lumea multipolară” care se conturează.
În ceea ce privește abandonarea Europei de către americani, exprimată negru pe alb în strategia națională de securitate a Statelor Unite, el vede „punerea pe hârtie a politicii externe a lui Donald Trump”. În opinia lui, a venit timpul ca europenii să înțeleagă ce este cu adevărat mișcarea MAGA (Make America Great Again): „Nu sunt niște țărani fără dinți într-un parc de rulote, ci o mișcare a elitelor” și „trebuie să acceptăm că valorile, interesele și felul în care Statele Unite își exercită puterea s-au schimbat”, insistă el.
Între timp, Alexander Stubb îndeamnă să ne „pregătim mental” pentru un acord de pace în Ucraina sub forma unui „compromis”, care „nu va cuprinde tot ce ne dorim”. Finlandezii, care l-au ales cu o majoritate strânsă (51,6%), în ianuarie 2024, marcați de atitudinea lui percepută drept arogantă când era ministru, îi apreciază acum calmul și abilitatea de a relaționa. Stubb se amuză: „E plăcut să te trezești cu o cotă de popularitate de 80% și să vezi că, în sfârșit, toată lumea vrea să reușești”.
