Pentru a răspunde la această întrebare, este crucial să ne întoarcem la contextul istoric și politic din Republica Moldova de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut, când a luat amploare mișcarea de eliberare națională. Apariția mișcării politice Gagauz Halki a fost parte a strategiilor fostei metropole, de a menține controlul asupra teritoriului Basarabiei, anexat la URSS în 1940, ca urmare a pactului Molotov-Ribbentrop.
Înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova în 1991, tendințele de emancipare națională erau tot mai evidente. Moscova a decis să se opună acestor tentative prin crearea simultană, în luna august 1990, a două entități separatiste – așa-numita Republică Găgăuză și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană. Aceste forme de separatism au fost instrumentalizate pentru a menține teritoriul fostei RSSM sub influența rusă, având ca voce politică principală OSTK la Tiraspol și Mișcarea Populară “Gagauz-Halcî” la Comrat.
La Chișinău, Moscova a sprijinit și Mișcarea “Edinstvo”, ca parte a mișcării unionale “Interfront”, toate aceste entități având ca scop comun menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Rusiei. Deși agendele politice ale acestor mișcări păreau diferite la suprafață, ele urmăreau în esență același obiectiv geopolitic – meținerea influienței rusești în acestă regiune a Europei.
Astfel, la o distanță de trei decenii, Autonomia Găgăuză și alte forme de separatism în Republica Moldova au fost și rămân în mare măsură instrumente ale politicii imperiale ruse. Rusia a transformat minoritatea națională găgăuză într-o minoritate imperială, pe care o folosește pentru a contracara tendințele de europenizare a Republicii Moldova și pentru a menține acest teritoriu în sfera de influență a Rusiei.
Este important să subliniez că găgăuzii au ajuns în teritoriile respective în urma anexării Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812. În acel moment, Bugeacul a trecut din stăpânirea otomană în cea rusă, iar turcii și tătarii musulmani au fost alungați, fiind înlocuiți în parte de găgăuzi și bulgari, care erau ortodocși și veneau din diferite regiuni otomane.
De-a lungul celor 200 de ani de conviețuire cu moldovenii, găgăuzii nu au manifestat niciodată ostilitate sau tendințe separatiste. În perioada în care s-au așezat în localitățile menționate, precum Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate tătare, au fost considerați una dintre cele mai loiale minorități din cadrul Regatului României. În perioada sovietică, găgăuzii, care populau raioanele Vulcănești, Comrat, Ceadîr-Lunga și Taraclia, nu au revendicat și nu au avut niciodată vreo formă de autonomie administrativă sau națională. Au obținut o formă de autonomie în cadrul Republicii Moldova, unde autoritățile moldovene au acceptat să le ofere o formă de autonomie culturală și administrativă.
Este important să subliniez că pentru prima dată în Europa Centrală și de Est, o autonomie teritorială a fost creată pentru o minoritate etnică, evidențiind un exemplu important de gestionare a diversității etnice și culturale într-un context regional. Totuși, trebuie să recunoaștem că procesul de delimitare a teritoriului autonom și includerea anumitor localități în cadrul U.T.A. Găgăuzia, precum și crearea unor exclave populate de găgăuzi, a fost subiectul unor controverse politice.
Cu toate acestea, este important să subliniem că, în prezent, această situație nu mai joacă un rol crucial. Deși aspectele controversate din trecut pot fi recunoscute și discutate, este important să ne concentrăm eforturile asupra promovării armoniei interetnice și a cooperării în cadrul întregii Republici Moldova. Este necesar să lucrăm împreună pentru a depăși diviziunile și pentru a construi un viitor comun bazat pe dialog și înțelegere reciprocă.
Este important să recunoaștem că adevărații arhitecți al acestui model de autonomie a U.T.A. Găgăuzia au fost agarienii și a socialiștii, continuatorii ideologici ai Interfrontului. Însăși demersul acestora de creare a UTA Găgăuzia, nici pe departe n-a fost motivat de dorința de conservare a specifiului cultural și etnic al gaguzilor, ci mai degrabă de dorința de a menține regiunea într-un perpetuu climat de instabilitate și de a „priponi” Republica Moldova cat mai puternic în sfera de influența rusească.
Este regretabil că uneori actualii lideri de la Comrat nu par să conștientizeze că adevăratul interes al populației gaguze este de a trăi în pace și armonie cu moldovenii. De asemenea, este important ca toți actorii implicați să-și asume responsabilitatea de a depăși diviziunile și tensiunile și de a lucra împreună pentru a construi un viitor comun bazat pe respect reciproc, înțelegere și cooperare. Pentru noi este vital să deblocăm pe toate căile eforturile rusești de a manipula și instrumentalizarea diferentele etince dentre moldoveni și găgăuzi pentru a ne dezbina și estompa un dialog constructiv, care ar permite identificarea unor soluții durabile pentru depășirea anumitor viziuni divergente.
Aceste acțiuni nu au nimic în comum cu adevaratul interes al populației găgăuze și altfel decât subversive și separatiste nu pot fi calificate. Ele au fost inspirate de Moscova si au fost puse în aplicare de catre liderii locali corpuți. Adevaratul scop al acestor așa-numite „referendumuri” a fost să submineze integritatea teritorială a Republicii Moldova și să promoveze o agendă separatistă care să slujească intereselor Rusiei.
Prin organizarea acestor “referendumuri”, care nu au fost recunoascute de nimeni, autoritățile locale din UTA Găgăuzia vroiau să compromită voința majorității populației țării noastre de integrare europeană. Astfel, aceste acțiuni subversive și separatiste au avut ca scop subminarea stabilității și unității Republicii Moldova și consolidarea influenței ruse în regiune, în detrimentul suveranității și intereselor naționale ale țării noastre.
Este important să recunoaștem că implicarea fostului președinte Igor Dodon în aceste „farse cu pretenții de plebiscit” a fost regretabilă și contrară prevederilor legale și constituționale. Ca lider politic, este responsabilitatea unui președinte să respecte și să promoveze integritatea teritorială a țării și să acționeze în conformitate cu principiile democratice și statului de drept. În loc să încurajeze dialogul și reconcilierea între diversele grupuri etnice și politice din Republica Moldova, implicarea lui Dodon în aceste acțiuni separatiste a alimentat tensiunile și diviziunile în societate.
Astfel de acțiuni nu numai că subminează democrația și statul de drept, dar pot avea consecințe grave asupra stabilității și coeziunii sociale a țării. Este crucial ca liderii politici să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor și să promoveze valorile și principiile care să consolideze unitatea națională și pacea în Republica Moldova.
Cu regret, din 2011 până acum nu s-au schimbat prea multe lucrurii. Este îngrijorător să constatăm că o bună parte a populației găgăuze este manipulată de propaganda rusă și că există această așteptare a intervenției rusești pentru a lichida Republica Moldova și pentru a integra teritoriul în frontierele Rusiei sau într-o sferă de influență rusă extinsă. Este evident că această mentalitate subminează coeziunea socială și unitatea națională în Republica Moldova.
Pentru a încuraja o integrare mai strânsă a populației găgăuze în Republica Moldova și pentru a combate influența propagandei ruse, este crucial să promovăm educația și informarea corectă în rândul acestora. Este important ca aceștia să-și cunoască propria limbă și cultură găgăuză, dar și să cunoască și să aprecieze limba și cultura română, care sunt fundamentale pentru identitatea națională a Republicii Moldova.
Doar așa ar putea fi stabilit un dialog intercultural și create punți de comunicare și înțelegere reciprocă între toate grupurile etnice din Republica Moldova.
Este adevărat că propaganda rusească în aceste teritorii, de asemenea și lipsa de viziune și de determinare a oficialilor din Chișinău au contribuit la perpetuarea acestei realități triste. Tolerarea acestor probleme de-a lungul deceniilor a dus la apariția unei stări de lucruri în care unitatea națională a Republica Moldova a fost grav subminată.
Trebuie să recunoaștem că în cei 30 de ani de independență, în loc să educăm cetățeni ai țării noastre, am produs pe bandă rulantă și pe banii noștri, un soi de „homo sovieticus”. Este evident că această situație nu poate fi tolerată sau continuată.
Este vital ca autoritățile centrale să acționeze acum cu hotărâre pentru a contracara influența propagandei rusești și pentru a promova educația, informarea și dialogul intercultural în rândul tuturor cetățenilor Republicii Moldova. Este nevoie de o abordare cuprinzătoare și integrată pentru a promova valorile democrației, statului de drept și unității naționale. Este timpul să investim în viitorul nostru comun și să lucrăm împreună pentru a depăși aceste provocări și pentru a construi o societate solidară și prosperă.
Este important să subliniem că accesul la funcții publice, inclusiv la cea de bășcăniță de la Comrat, ar trebui să se facă prin procese electorale democratice și transparente, în conformitate cu principiile legale și valorile morale constituționale. Dacă alegerea unei persoane în funcția publică a fost rezultatul unui proces electoral marcat de fraudă sau cumpărare de voturi, acest lucru ar fi în totală contradicție cu democrația și ar submina încrederea în instituțiile democratice.
În acest context, bășcănița de la Comrat nu este produsul unui proces electoral democratic, ci este rezultatul unui marketing electoral, esența căruia o constituie cumpărarea voturilor. Această persoană nu a fost votată de cetățeni în cadrul unui scrutin liber, ci funcția de bășcăniță i-a fost procurată pe bani rusești. Chiar dacă aparențele așa numitor alegeri de la Comrat arată ca un sufragiu, în realitate aceste alegeri nu au fost decât o mascaradă. O astfel de modalitate de acces în funcție este în contradicție cu principiile legale și valorile morale constituționale.
Respectiv, refuzul de a numi bășcănița de la Comrat în funcția de membru al Guvernului nu este lipsit de rațiune. Eu, în general, nu văd niciun argument pentru ca liderul U.T.A. Găgăuzia să fie membru al Guvernului. În cazul în care am accepta ca liderul unei entități administrative cu o populație de aproximativ 100 de mii de persoane să fie membru al Guvernului, de ce nu am permite, de exemplu, primarului Chișinăului să dețină aceeași funcție, având în vedere că populația acestui oraș reprezintă jumătate din populația țării?
Plecările dese ale reprezentanților Autonomiei către Moscova într-o țară declarată agresoare și care duce un război la hotar cu Republica Moldova, precum și care este catalogată drept teroristă, ar putea fi catalogate ca fiind provocatoare și pot ridica întrebări serioase în ceea ce privește loialitatea acestor reprezentanți față de Republica Moldova.
Aceste pelerinaje dese la Kremlin, indică nu doar obediență față de Rusia, dar și o lipsă de respect pentru integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova. Ele trebuie percepute ca fiind o susținere tacită a politicii agresive a Rusiei în regiune și o subminare a eforturilor de consolidare a statalității și independenței Republicii Moldova.
În plus, aceste plecări frecvente dupa instrucțiuni la Kremlin, consolidează convingerea și suspiciuni cu privire la interferențe rusești în afacerile interne ale Republicii Moldova. Este important ca liderii și reprezentanții autonomiei să-și manifeste loialitatea față de Republica Moldova și să acționeze în interesul întregii țări, evitând orice acțiune care ar putea submina securitatea și stabilitatea națională.
Este adevărat că după 30 de ani, trebuie să constatăm că nu ne-am atins cele două motive fundamentale pentru care a fost creată Autonomia Găgăuză, care sunt: asigurarea conservării identității etnice a găgăuzilor și loializarea acestei populații față de statul Republica Moldova. Găgăuzii devin tot mai rusificați și dintr-un punct de vedere politic, aceștia își manifestă resentimente față de țara în care trăiesc și așteaptă lichidarea ei de către tancurile rusești. Este un eșec pe care trebuie să-l recunoaștem și să-l asumăm.
Orice modificare a statutului Autonomiei Găgăuze ar trebui să țină cont de interesele și drepturile populației găgăuze și să fie realizată într-un mod democratic, transparent și respectuos față de procesele democratice și statul de drept. Pur juridic, anularea Autonomiei Găgăuze la modul teoretic ar putea fi posibilă prin amendarea Constituției Republicii Moldova și a legilor relevante, dar ar fi un proces delicat și practic imposibil de realizat din punct de vedere politic. În plus, o astfel de abordare ar veni în contradicție cu principiile europene și cu standardele democratice.
Nu cred că soluția situației ar fi lichidarea autonomiei U.T.A. Găgăuzia. O astfel de abordare nu ar aduce pace pe acest pământ și nici liniște și armonie în relația moldovenilor cu găgăuzii. Interesul nostru strategic este de a trăi în pace cu găgăuzii. Având în vedere aceste considerente, trebuie să depunem toate eforturile pentru derusificarea și desovietizarea mentalității acestor oameni. Trebuie să depunem eforturi pentru a le conserva identitatea lor etnică și a-i ajuta să se transforme din homo sovieticus în găgăuzi, care vorbesc limba găgăuză și limba de stat, și care se simt cetățeni ai țării noastre comune, care se numește Republica Moldova.”